Se clarifică războiul din PNL. În schimb, se complică urmările   iulie 4th, 2021

Nu mai e mult până departe. În septembrie au loc alegerile interne în PNL. Care nu este cel mai mare partid din România, cum a anunțat Cîțu. Pentru moment, se desfășoară lupte la baionetă în filiale. Rivalii își așază piesele, rând pe rând, pe tabla de șah politică. Și, astfel, ne dăm seama ce va urma. Cine și cum va câștiga. Dar consecințele pe termen lung pentru PNL rămân încă enigmatice.

Bătălia în filiale este crâncenă. Taberele s-au ostilizat într-un asemenea hal, încât se încaieră la modul fizic. Se face din ce în ce mai frecvent apel la jandarmi, la poliție și la Justiție. Dar o mare necunoscută și-a primit deja răspunsul. Nu mai este posibil să apară un candidat surpriză. Nici Motreanu, nici altcineva. Finala se va desfășura între Cîțu și Orban. I-am pus în ordine alfabetică.

Dacă așa cum au crezut unii analiști – nu și eu – Klaus Iohannis ar fi ținut un as în mânecă, acest lucru s-ar fi văzut în aceste zile cu ocazia alegerilor pentru conducerea organizațiilor locale. Pe lângă cei doi, pe lângă Cîțu și Orban, un al treilea, asul din mâneca lui Iohannis, ar fi acționat în forță pentru a-și adjudeca o felie din România liberală. Pe care la Congres ar fi transformat-o în masă de manevră prin intremediul obișnuitei „cooperative liberale”.

Despre „cooperativa liberală” eu am făcut pentru prima dată dezvăluiri pe vremea când și eu am candidat, fără succes însă, pentru poziția de vicepreședinte. Fiind în relații bune cu capii celor mai importante tabere care se confruntau atunci și solicitându-le rând pe rând sprijinul la Congres, am aflat, tot rând pe rând, de la aceștia, că am intrat în horă prea târziu. Și așa era. Mă decisesem să candidez în ultimul moment. Între timp, așa cum mi-au explicat ei, jocurile fuseseră făcute. Palma fusese bătută. Iar cooperativa dominantă era cunoscută și urma să-și arate mușchii câteva zile mai târziu la alegeri. Ceea ce s-a și întâmplat. Închid această paranteză pentru a mă întoarce la principala concluzie pe care o expun aici. Nu va exista un al treilea candidat pentru șefia PNL cu șanse cât de cât rezonabile, chiar dacă un asemenea ipotetic candidat va fi susținut, cum s-a tot spus, de către Klaus Iohannis și statul subteran. Zarurile au fost aruncate, piesele sunt împărțite pe tabla de șah.

Dacă doar doi au rămas în cursă, a doua provocare la care mă simt obligat să răspund se referă la numele câștigătorului. Într-un taler al balanței avem un competitor care, deținând funcția de premier, învață destul de repede cum să se prostitueze politic. Călătorește de colo-colo pe banii statului, își utilizezează cunoștințele, competențele de prim-ministru pentru a vorbi nu în această calitate, ci în cea de rival al lui Ludovic Orban și promite în stânga și în dreapta că va împărți cașcavalul în mod preferențial. Iar acolo unde poate, o face încă de pe acum. În felul acesta, câștigă rând pe rând în filiale și, automat, va avea mai mulți delegați la Congres care vor vota pentru el.

În celălalt taler al balanței avem un Ludovic Orban destul de șifonat de pierderea alegerilor parlamentare, erodat de perioada în care s-a aflat la guvernare și subminat de către Klaus Iohannis, care nu are încredere în el. În schimb, este unul dintre cei mai experimentați lideri politici din România. Un lup bătrân cu o experiență vastă de peste 30 de ani. Și care și-a plasat un număr imens de protejați în diverse etaje ale organizațiilor liberale din teritoriu. Unii îl trădează, dar alții îi rămân fideli. Este maestru în prestidigitație. Într-o măsură mai mare decât Florin Cîțu, își trimite locotenenții la înaintare pentru ca aceștia să-i atace rivalul, el însuși încercând să se vopsească în lebăda albă. Nu-l are de partea lui pe președinte, nu are de partea lui statul subteran, în cea mai importantă componentă a acesteia și în mod cert nu are de partea lui factorul extern, pentru că nu l-a slujit cu aceeași abnegație și devotament cum o face Cîțu.

Prin urmare, răspunsul la această a doua provocare, răspunsul pe care-l dau eu, este că cel care va câștiga bătălia internă va fi Florin Cîțu. Cu o singură condiție: să rămână pemier până în septembrie. Condiția pare îndeplinită. Ludovic Orban a ratat oportunitatea moțiunii de cenzură introduse de PSD. Probabil în schimbul unei promisiuni că va rămâne în continuare președinte al Camerei Deputaților. O promisiune pe care eu unul o pun sub semnul întrebării.

De aici încolo intervin consecințele greu de estimat în acest moment. De pildă, cât de tare se vor ostiliza taberele interne, cât de crunt va fi acest război intern, cât sânge va curge, câte răni nu vor mai putea fi închise, ce va urma după și dacă nu care cumva cei grupați în jurul lui Ludovic Orban, la semnalul acestuia, nu vor fi mai degrabă dispuși să rupă partidul și să-și formeze o nouă structură politică, nemaiașteptând să fie eliminați, rând pe rând, unul câte unul.

Am lăsat pentru la sfârșit o estimare asupra modului în care vor reacționa celelalte partide. Cele din opoziție. Ar fi o mare greșeală să ne imaginăm că uriașele active PSD, nu numai de la nivel central, ci și din teritoriu sau activele USR, sau activele AUR, sau chiar UDMR, vor rămâne cu brațele încrucișate. Este imposibil să se întâmple acest lucru. La nivel local, oamenii acestor partide nu se războiesc doar între ei, ci și cooperează. Formând destul de des frății transpartinice. Așadar, aceste partide sunt direct interesate să-și susțină din afara războiului din PNL proprii favoriți. Și o vor face influențând opinia publică prin intermediul presei locale sau în mod direct, încercând să pună presiune, într-o direcție sau în alta, chiar pe electoratul PNL. Din această perspectivă, singurul candidat care ar putea fi susținut în mod coordonat prin intermediul protejaților lui din filiale ar fi Ludovic Orban. Dacă vine Cîțu prizonier al așa-zișilor reformiști, va trebui într-o măsură mai mică sau mai mare să finalizeze cumva principalul reproș făcut lui Ludovic Orban. Cum că a sacrificat cele mai importate poziții din Guvern în favoarea USR, pentru a-și menține funcția de președinte al Camerei Deputaților. Deci Cîțu va trebui să-i scoată pe unii useriști din Guvern. USR va fi mai stabil dacă Florin Cîțu va pierde bătălia pentru șefia PNL.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

iulie 8th, 2021 at 11:50
Gogu spune:

Economia duduie, Cîțu se fofilează. „Toate datele arată un asasin economic”. evz.ro , 8 iulie 2021, de Andreea Vlad. Tăcerea premierului referitor la împrumuturile cu dobândă uriașă făcute de România e suspectă. Mai mult, Cîțu i-a cerut demisia ministrului de Finanțe, Alexandru Nazare din cauza noului acord semnat de 131 țări pentru impozitarea multinaționalelor cu cel puțin 15%. Mirel Curea și invitații săi au făcut o paralelă între strategia premierului și o teorie celebră, cea a „datoriilor odioase”. Jurnalistul Bogdan Comaroni consideră că epicul duel pentru șefia PNL dintre Cîțu și Orban are în spate mize financiare. „Puterea în PNL e pe bani. Cîțu nu a explicat ce a făcut cu cele 80 și ceva de miliarde împrumutate. Inițial erau 130 de state (n.r. – care au votat acordul de supraimpozitare a multinaționalelor), Nazare și toți au fost pentru, iar România se abținuse. S-a votat și au apărut 131 de țări. Cîțu i-a cerut demisia lui Nazare. Să ne explice de ce nu e bine ca banii multinaționalelor să rămână în țară. E Cîțu omul multinaționalelor? Ca jurnalist și ca român vreau să știu„.
Moderatorul Mirel Curea s-a întrebat dacă ceea ce face Cîțu cu țara intră în categoria „datoriilor odioase„. Este vorba de o teorie care susține că un guvern „îndatorează țara împotriva intereselor populației, cu știința celor care i-au împrumutat„. Pe de altă parte, Bogdan Comaroni a adus în discuție și poziția ambiguă a premierului în chestiunea Roșia Montană. De partea cui acționează, de fapt, Florin Cîțu? „Toate datele arată un asasin economic„, a conchis jurnalistul. PS: Rosia Montana a fost Gaj pentru Imprumuturile lui Ceausescu, iar cum Dobanzile au fost marite, s-a urmarit Neachitarea Datoriilor. Acum, RM se disputa intre Soros (acesta avand si scopuri de viitor, dar mai ales Contracararea lui Steinmetz; Soros e „omul” lui Rotschild) si Steinmetz („omul” lui Rocheffeler). Pana acum, cei 2 aveau de Castigat peste tot pe unde se Contrau, dar de cand au aparut Conflicte majore in Africa, Lupta este mai apriga. Ei, ori castigau Direct ce si-au propus, ori Indirect, prin obtinerea de Despagubiri din Instante pentru Incalcarea Contractelor cu Statele in cauza. Citu si Orban sunt 2 Profitori, dar primul e un „jucator” inrait la Bursa. Trebuie sa fim atenti sa nu ajungem la 90% Datorie, din PIB.