America, în șpagat. Dar restul lumii, cum?   noiembrie 10th, 2022

Opinia publică la nivel mondial, dar și opinia publică din Statele Unite, este din ce în ce mai divizată. Unii văd jumătatea plină a paharului. Și speculează pe seama acestei proiecții. Alții văd jumătatea goală a paharului și reacționează în consecință. Care este raportul dintre republicani și democrați? Cum influențeză acest raport parcursul războiului din Ucraina?

Personal, am fost întotdeauna înclinat să optez pentru tabăra republicană. Mi s-a părut mai coerentă, mai rațională în materie de politică externă. Asta însă nu mă împiedică să observ că, la capătul acestor alegeri parțiale, bilanțul Partidului Republican este mult sub prognozele optimiste care s-au făcut anterior. Și în niciun caz nu e de natură să influențeze decisiv politica externă. Adică parcursul războiului din Ucraina, în special, și politica față de China, în general. China care, pentru prima dată după multe decenii, este percepută oficial drept o amenințare majoră la securitatea Statelor Unite. Cu scorul cu care s-au ales, victoria republicanilor nu este o victorie. Iar înfrângerea democraților nu este o înfrângere.

O victorie ar fi însemnat și ar putea să însemne încă, dacă se mai întâmplă vreo minune, ca diferența de voturi în Senat să fie de cel puțin două. Se pare însă că nu-i separă pe democrați de republicani decât un singur vot. Acel singur vot deținut de republicani poate fi contrabalansat, deci anulat, de către democrați, care, prin Joe Biden, dețin președinția Statelor Unite. Și, conform Constituției, președintele are și el dreptul să voteze. Cu alte cuvinte, cele două tabere își pot paraliza inițiativele una alteia. Acesta este efectul poziției de șpagat. Blocarea schimbărilor majore în orice direcție.

Probabil că, în materie de politică internă, la câteva capitole, treptat, va trebui realizat un consens. Dar doar la câteva. În rest, societatea americană se va diviza și mai mult. Deși suntem parteneri strategici cu Statele Unite, desigur, mai mult în domeniul militar, decât în cel economic și politic, pe noi ar trebui să ne intereseze mai mult nu cine e mai tare în mașinăria legislativă de la Washington, ci care va fi parcursul evenimentelor externe pe care Statele Unite sunt capabile să le determine sau să le influențeze. În speță, ce se va întâmpla până la urmă cu acest război din Ucraina, dacă i se va pune sau nu capăt într-un termen rezonabil sub influența Statelor Unite, în ce măsură Germania va fi capabilă să rupă lanțul și, într-un parteneriat cu China, să redevină puterea economică și politică hegemonică a Europei, și cât de dependentă va fi în viitor Europa de Statele Unite sub aspect energetic. În linii mari, acesta este dosarul, destul de complex de altfel, care ar trebui să ne preocupe.

Să încerc, fără a mă hazarda prea mult, ca, pornind de la situația dată, să fac câteva prognoze. Întrucât războiul din Ucraina s-a împotmolit și, pentru prima dată, cei mai calificați reprezentanți ai Pentagonului recunosc faptul că, dincolo de idealism, dincolo de rațunile de tip umanitar, dincolo de altruismul de care au dat dovadă statele NATO și alte state, Rusia nu poate pierde pe câmpul de luptă, dar nici nu poate câștiga. Dacă un război devine de uzură și se prelungește prea mult, el costă excesiv, iar părțile implicate, pe de-o parte Federația Rusă, pe de altă parte Statele Unite, prin NATO, prin procură, ajung să fie sufocate de costurile excesive. La fel cum pacea degenereză uneori în război, și războiul poate degenera în pace. Campania electorală din Statele Unite a generat o dezbatere aprinsă pe această temă. În cursul acestei dezbateri, democrații au lăsat-o mai moale cu războiul din Ucraina, în timp ce republicanii au avut eleganța să nu apese nici ei pe pedala de accelerație în sens invers. Dar campania electorală în sine are un conținut mare, uneori periculos de mare, de simplă propagandă. Ceea ce înseamnă că, în campanie, se spun multe lucruri și se iau multe angajamente care nu se vor concretiza în realitate. Ceva-ceva însă se va schimba. Nu întâmplător, Volodimir Zelensky, după ce a semnat un decret prin care își interzice prin lege să negocieze o pace cu Federața Rusă, atâta timp cât mai există un centimetru pătrat de pământ ucrainean ocupat, a lăsat-o chiar în cursul acestei săptămâni mai moale. Acum acceptă ca, în anumite condiții, să poarte negocieri chiar și cu Vladimir Putin. Dar, atenție, și în cazul lui Volodimir Zelensky am putea auzi declarații înșelătoare, butonate de la Washington.

Cu toate astea, începem să ne apropiem, dacă nu de un tratat de pace garantat de marile puteri, cel puțin de un armistițiu care va dura niște ani, până când mușchii combatanților se vor încorda din nou.

China. Ei bine China este una dintre cele mai mari greșeli săvârșite de către Statele Unite în istoria recentă, după cele patru războiaie din cinci pierdute în perioada postbelică. China nu trebuie percepută ca un inamic al Statelor Unite. Ci ca un partener, e drept, extrem de dificil. La câteva zile după ce Statele Unite și-au schimbat în mod dramatic doctrina de apărare, China declară oficial că trebuie să se pregătească de război. Abia acum, pornind de la această realitate de ultimă oră, lumea ar trebui să fie îngrozită de perspectiva sumbră care ne poate aștepta. Pentru că, în raport cu China, situația se inversează, dacă privim în oglindă noul Război Rece declanșat între Federația Rusă și Statele Unite. Nemaifiind capabilă să câștige un război prin mijloace clasice și nici măcar prin mijloace neconvenționale, Federația Rusă poate fi împinsă să recurgă la singurul arsenal redutabil de care dispune. Războiul atomic. Forțele armate ale Chinei depășesc într-un scenariu de război convențional cu mult capacitatea forțelor armate terestre, maritime și aeriene de care dispun Statele Unite. Nu însă și în ceea ce privește arsenalul atomic. Deci, într-un scenariu atât de sumbru, Statele Unite ar putea fi împinse către utilizarea arsenalului atomic.

Dosarul European. Europa este în prezent dependentă energetic de Statele Unite. Germania pare a fi la pământ. Motorul franco-german nu mai funcționează. Această situație va dura atât de mult, cât timp Germania va rămâne decuplată de Rusia și va fi împiedicată să intre într-un parteneriat cu China. Dar cât vor mai putea suporta Germania și, respectiv, Uniunea Europeană, costurile extrem de ridicate ale gazelor lichefiate livrate de americani? Ceva-ceva se va schimba și la acest capitol. Dacă și numai dacă Berlinul va rupe lanțul.

Sursa: CorectNews

 

 

 

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii