Se joacă finala Mihai Tudose – Rareș Bogdan   martie 25th, 2024

Aparent, chiar în această ordine. După ce struțo-cămila PSD-PNL a rămas cu ochii în soare, „independenta” evaporându-se pe o coadă de mătură, așa cum a și aterizat, s-a declanșat, iată, o nouă competiție: cine să fie pus moț pe lista comună la europarlamentare? Dacă nu va fi scos din pălărie un al treilea nume, coaliția ar trebui să decidă între Rareș Bogdan și Mihai Tudose. După ce-și va fi consumat toate energiile.

Să mă ierte Dumnezeu, dar trec peste faptul că Rareș Bogdan a lucrat cu mine la trustul de presă „Ziua”, că pe de-asupra îmi mai este și fin, încerc să arunc la lada de gunoi toate argumentele subiective, dar, obiectiv vorbind, în funcție de ce criterii ar trebui să aleagă PSD și PNL? Dacă în ceasul al 12-lea celor două partide le vine mintea la cap, singurul criteriu care ar putea să stea la baza unei opțiuni de succes este notorietatea de care se bucură fiecare dintre cei doi în urma prestației de până acum din Parlamentul European. Mihai Tudose, notorietate zero. Zero barat. Cu excepția câtorva intervenții publice, pe posturile naționale de televiziune, în care a abordat teme legate de Parlamentul European, Mihai Tudose s-a mărginit în limbajul său colorat a la Brăila să facă uneori mișto, referindu-se la bătăliile încununate mai degrabă de eșecuri decât de succes pe care le-au dus acolo câțiva europarlamentari români, care între escale s-au învrednicit să se mai arate și responsabili față de statul pe care-l reprezintă. Din această perspectivă, dacă aplicăm această unitate de măsură și nu scoatem din joben una artificială, notorietatea lui Mihai Tudose în comparație cu notorietatea lui Rareș Bogdan se plasează undeva la genunchiul broaștei.

Un alt criteriu de departajare, care desigur va fi utilizat, s-ar putea referi la poziția pe care fiecare dintre cei doi o deține în propriul partid. Rareș Bogdan este prim-vicepreședinte PNL. Mihai Tudose, în PSD, are o greutate specifică mai mare. Pentru că este și prim-viceprim-ministru. Și deși se stabilise anterior că membrii Cabinetului nu pot candida la europarlamentare, influența lui Tudose pe lângă Marcel Ciolacu este atât de mare, încât, iată, s-a făcut o excepție de la regulă. Și, în fine, un alt criteriu care ar putea fi luat în calcul este relevanța electorală a celor două partide. Aici, PSD, care a stat mult timp în umbra PNL și nu prea s-a erodat la guvernare, e cu două lungimi de stadion înaintea PNL. Raportul corect între cele două partide ar fi trei la unu. Și, conform acestui al treilea criteriu, PSD semnalizează că nu renunță sub nicio formă la plasarea în capul listei a lui Mihai Tudose, deși tot PSD a bătut cu pumnul în masă, mai întâi pentru ca în capul listei să fie un independent, aleasă fiind o ilustră necunoscută, om de casă al lui Klaus Iohannis, și apoi a mai bătut odată cu pumnul în masă ca în această listă să nu se regăsească niciun membru al Cabinetului.

În plan psihologic, pentru ceea ce înseamnă mentalul colectiv, pentru credibilizarea cât va fi a ofertei comune PSD-PNL, este important ca în această listă de candidați pentru europarlamentare să-și găsească loc toți reprezentanții celor două partide, care au făcut cât de cât vreo ispravă devenită publică în favoarea României în acest Parlament European. Și care nu au ridicat mâna și nu și-au pus niciodată semnătura atunci când au fost adoptate soluții care au adus prejudicii statului român. Cum ar fi, ca să dau un singur exemplu, Titus Corlățean, un reprezentant PSD care a dovedit că are o vastă experiență în materie de politică externă și de politică comunitară, și care de altfel pe tot parcursul ultimilor ani s-a manifestat extrem de activ în cele mai multe dezbateri organizate de televiziuni, apărând în mod inteligent, cu argumente, interesele țării noastre. Dar ce să vezi? Titus Corlățean nu se mai regăsește pe o asemenea listă. Oare de ce? Oare de ce inițial a fost plasat într-o poziție deloc sigură din perspectiva eligibilității, în condițiile în care e greu de estimat rezultatul pe care până la urmă îl va avea AUR?

Până când vor avea loc alegerile propriu-zise, guvernarea comună va mai eroda câte ceva din credibilitatea celor două partide aliate, în viziunea lui Mihai Tudose pentru încă zece ani. În al doilea rând, până la alegerile propriu zise rămâne timp suficient pentru ca în plan local și în plan central susținătorii celor două liste lipite într-una să-și mai scoată ochii reciproc, veștejind șansele coaliției de a obține rezultatul scontat. În consecință, dacă s-ar duce la doctor cele două partide, ar afla că singurul tratament adecvat este ca măcar de acum încolo să renunțe la ciorovăială, să strângă, dacă se mai poate rândurile și să-și aleagă și promoveze cu înțelepciune candidații la europarlamentare.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii