Sorin ROSCA STANESCU

Citeste tot »

          Din senin, pe bloguri, a inceput, rasalaltaieri, sa circule o informatie de maxim interes. Si anume, ca exista o inregistrare care descalifica intreaga Comisie parlamentara care cerceteaza contractele ministrului Turismului. Apoi, alaltaieri, cu totul si cu totul intamplator, un ziar publica o stenograma. Care se presupune ca acopera o parte din inregistrarea unei conversatii din sediul Parlamentului, chiar din locatia destinata respectivei comisii, purtata intre cativa dintre membrii acesteia. Rezulta ca se pune la cale o strategie anti-Udrea. Si se fac unele trimiteri la interceptari initiate de serviciile secrete si la teama care, uneori, poate genera lasitate si delatiune. Apoi, iese Udrea si da cu parul. Acuza Comisia parlamentara, in bloc, ca se plaseaza impotriva legii. Da dispozitie tuturor subordonatilor din minister sa refuze orice solicitare de a se prezenta la Parlament. Ea, insasi, anunta un boicot total. Urmeaza bomboana pe coliva: Elena Udrea va face plangeri penale impotriva fiecarui membru al Comisiei parlamentare. Pentru infractiuni deosebit de grave contra interesului public, contra persoanei, prin constituirea deputatilor intr-un grup infractional. Este o lovitura naprasnica. Care poate intoarce scorul in favoarea lui Udrea. Si, evident, al lui Traian Basescu, principalul ei protector. Rasufla usurat si staff-ul PD-L. Lansandu-se in acuze la adresa celorlalti. Acesta sa fie inceputul sfarsitului unui demers parlamentar?

            Sa judecam situatia la rece. De luni de zile, presa demonstreaza ca Udrea este Ridzi la puterea zece. Ca, la fel ca si Ministerul Tineretului, Turismul a primit, in vreme de criza, un buget suspect de generos. Pe care il consuma intr-un mod imoral si ilegal. Pentru imaginea unor lideri politici PD-L si, in primul rand, a celor doi ministrii. Si ilegal, pentru ca nu au fost aplicate procedurile obligatorii. Contractele de publicitate au fost date pe spranceana, pentru ca banii sa fie sifonati si sa slujeasca, apoi, unor scopuri politice. In mod firesc, ca si in cazul Ridzi, Parlamentul se sesizeaza si la Udrea. Cum ar trebui sa o faca si in cazul Berceanu. Udrea ajunge repede in impas. Daca tergiverseaza predarea unor documente si furnizarea unor informatii, se dovedeste lasa. Citeste tot »

          Un corespondent mi-a trimis un mesaj halucinant. Din care rezulta puternice indicii ca la ANAF – Agentia Nationala de Administrare Fiscala – se petrec mari ilegalitati. Tinand de crima organizata. O parte din banii rezultati merg in pusculita PD-L. Il rog pe corespondentul, care doreste sa ramana anonim, sa-si completeze informatiile pentru a-mi da posibilitatea sa fac investigatii.

         In urma editorialului pe care l-am publicat, intitulat “Iuda e Iuda”, Iurie Rosca, probabil socat de faptul ca opinia mea a fost preluata de multe ziare si agentii de stiri din Republica Moldova, a reactionat. Cum? Trimitand o replica, formulata in termeni duri si insotita de interviul pe care Victor Roncea i l-a luat, in forma sa bruta. In acest sens, Iurie Citeste tot »

          Ziarul ZIUA publica, integral, interviul pe care Victor Roncea i l-a luat liderului Partidului Popular Crestin Democrat de la Chisinau, Iurie Rosca. Iar acest editorial este raspunsul la o intrebare retorica pe care acesta si-o pune. Si anume, de ce i se spune Iuda? Raspunsul meu, in esenta, este ca i se spune Iuda pentru ca el chiar este Iuda. Ramane ca in cele ce urmeaza sa incerc sa demonstrez acest lucru.

          Inca inainte de aprilie 2005, cand la sfatul lui Traian Basescu Iurie Rosca a batut palma cu Voronin, contribuind astfel decisiv la instalarea acestuia la putere si la consolidarea puterii lui, existau la Chisinau temeinice suspiciuni ca, in prealabil, se vanduse diavolului. Adica serviciilor secrete controlate de Moscova. Culmea coincidentei este ca, tot de la el am aflat pentru prima data, simultan, in mai multe republici din Uniunea Sovietica pe cale de a se destrama, s-au constituit partide care toate s-au numit fronturi. Sa fi fost liderii democrati de pretutindeni – ma refer desigur la spatiul controlat de Moscova – atat de lipsiti de imaginatie incat sa dea acelasi nume partidului care urma sa devina succesorul celui comunist? In paranteza fie spus, influenta Kremlinului, prin intermediul KGB si GRU, a fost atat de puternica incat, si la Bucuresti, Ion Iliescu denumise inca inainte de caderea lui Ceausescu, pe vremea cand complota cu Militaru si Magureanu, tot Front al Salvarii Nationale partidul care urma sa preia puterea. Si pentru a inchide aceasta excursie prin trecutul apropiat, Iurie Rosca si-a intitulat partidul pe care l-a condus Frontul Popular din Moldova. Acestor suspiciuni li s-au adaugat, intre timp, multe altele, generate de aparente si repetate greseli ale liderului de la Chisinau care au condus, pas cu pas, la distrugerea miscarii nationale si unioniste.

           Citeste tot »

Publicam mai jos o sesizare pe care am primit-o ieri de la doamna Gabriela Mazilu. Textul trimite, in mod direct si implacabil, la controversatul Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor si actualmente ministru al Transporturilor. Si la frauduloasa “afacere Sun Oil” pe care domnia sa a patronat-o. O mare frauda pentru care, nu Radu Berceanu ci altii au raspuns in fata legii. Cel putin pana acum. Nu este deloc exclus ca adevarul, pana la ultimele lui consecinte, sa iasa la iveala. Daca nu in Romania, atunci la Strasbourg. Pana atunci, altii fac puscarie pentru Radu Berceanu. Poate ca va exista vreun departament de investigatii al unui ziar interesat de datele complete din acest dosar pe care doamna Gabriela Mazilu, prin intermediul site-ului meu, le poate pune la dispozitie.

Citeste tot »

          Horia Roman Patapievici, distinsul director al Institutului Cultural Roman, in aceasta calitate ori poate in cea de editorialist al “Evenimentului Zilei”, face o extrapolare halucinanta. Cu bataie politica. El afirma, citez, “secretul antisemitismului nu sta in natura ori faptele evreilor, ci in persoana si motivatiile antisemitului. Din momentul in care obiectiile la Basescu s-au transformat in ura fata de Basescu, explicatia s-a mutat din faptele lui Traian Basescu in motivatiile celor care il urasc”. Cine nu crede ca Patapievici a lansat o asemenea enormitate, poate gasi dovada in numarul de ieri al ziarului mai sus pomenit. Este pentru prima oara in istorie cand cineva imagineaza o legatura mai trasnita, mai nefireasca si, pana la urma, mai ticaloasa decat cea a teribilei drame care inseamna antisemitismul, cu toate falsele lui motivatii si realele sale consecinte, si lupta pentru putere intr-un stat cum este Romania. Dar nu este un motiv sa sarbatorim evenimentul si sa ciocnim o cupa de sampanie. Pentru ca i-am jigni pe evrei. Si, in orice caz, ne-am jigni propria inteligenta. De aceea voi consacra acest editorial altui subiect. Si anume, motivelor care il determina pe Patapievici sa puna criticile, pe care din ce in ce mai multi romani si straini i le fac presedintelui acestei tari, pe seama urii. Oare de ce ne obliga acest beneficiar si haitas al lui Basescu, pe noi cei care credem ca Presedintele si-a exercitat rau mandatul, sa acceptam ca il criticam pe acesta visceral iar nu rational?

          Citand un alt analist, care din cand in cand isi exprima observatiile pro-basesciene intr-un mod destul de inteligent si convingator, pe site-ul “Hotnews”, HRP se mira ca din ce in ce mai multe persoane trec de cealalta parte a baricadei. Considerand ca Traian Basescu nu mai merita sa fie Presedinte al Romaniei inca  cinci ani. Ba mai mult, tot el considera ca, sub acest aspect, in Romania exista o adevarata epidemie. Bine ca nu scrie pandemie! Iar totul s-ar datora nu unor motive cat se poate de clar conturate si exprimate, ci urii viscerale care se propaga ca un virus de la un om la altul. Sa incercam sa identificam proportiile reale ale fenomenului. Este limpede ca ceea ce sesizeaza Patapievici, pana la un punct, este un fenomen real.  Citeste tot »

              Presedintele Traian Basescu a afirmat ca una dintre solutiile pentru depasirea crizei este concedierea a 300 000 de bugetari. Am toate motivele sa cred ca, spre deosebire de alte situatii in care fara a se documenta s-a hazardat in fel de fel de prognoze, inclusiv legate de procesiunea in care a intrat Romania, de aceasta data seful statului stie ce spune. Este de presupus ca a utilizat intreg mecanismul generator de informatii de care dispune, atat in calitatea de prim statator la Cotroceni, cat si de sef al comunitatii serviciilor de informatii. Asa stand lucrurile sunt, insa, in situatia sa ii dezamagesc pe toti cei care isi imagineaza ca nu am alta preocupare decat sa ii caut nod in papura lui Traian Basescu si sa il fac responsabil pentru orice schimbare in starea vremii.

             Traian Basescu are dreptate. Si orice persoana responsabila din aceasta tara ar trebui sa sustina demersul sau care, de altfel, a fost anticipat si de alti analisti ai starii economiei nationale. Dar pimul care ar trebui sa faca acest lucru este insusi Presedintele. Ce ar trebui, asadar, sa asteptam din partea lui? Sa-si exercite, pana la capat, prerogativele prevazute in fisa celui mai inalt post in stat, pe care il ocupa. Sa determine Guvernul, pe care il conduce in calitate de presedinte-jucator, nu sa intre in vacanta pentru 10 zile, asa cum bine titra ziarul “Adevarul”, ci sa concedieze imediat 300 000 de bugetari din totalul de 1 600 000.

Citeste tot »

                In decembrie 1989, pana la parasirea puterii de catre Nicolae Ceausescu, s-au inregistrat, in total, 162 de victime. Dupa, intre 22-27 decembrie, 942 de morti si peste 4000 de raniti. Un adevarat genocid post-dictatura. Cine se face vinovat? In ceea ce ma priveste m-am pronuntat, afirmand si proband cu documente in 1994, ca responsabil este Ion Iliescu. De altfel, am si castigat procesul care mi-a fost intentat in acest sens, la fel cum am castigat si procesul vizand originea kaghebista a unora dintre cele mai importante evenimente din decembrie 1989 si sorgintea kaghebista a puterii nou instalate. Evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au inscris,  intr-adevar, sub semnul unui razboi fratricid. Crima de care s-au facut responsabili cei aflati la putere, in frunte cu Ion Iliescu, este ca au asmutit un grup masiv de cetateni, minerii, impotriva unui alt grup masiv de cetateni, demonstrantii din Piata Universitatii. Tot pentru a-si salva si consolida puterea. A fost un razboi fratricid. Care, in termeni morali dar si ai legislatiei penale, constituie un act criminal. Daca Justitia nu a fost capabila sa inchida aceste dosare este firesc ca, dupa 20 de ani, sa o faca macar societatea civila. Intrebarea este insa, cum?

              Subscriu la initiativa lui Sorin Iliesiu, care este autor al apelurilor pentru condamnarea nationala si internationala a comunismului, in sensul constituirii unei comisii care sa analizeze masacrul din decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990, urmand ca opinia publica sa primeasca in acest sens un raport cat mai complet si convingator. De altfel, multe organizatii si personalitati au facut-o deja. Nu numai pentru ca se implinesc 20 de ani, ci si pentru ca un ciclu al istoriei noastre recente trebuie, pana la urma, inchis. Pentru ca impreuna sa mergem mai departe cu constiinta impacata. Este indispensabil sa punem cap la cap, intr-un raport coerent, pentru contemporaneitate si posteritate, fapte, informatii, constatari si sinteze care s-au produs si s-au elaborat deja in ultimele 2 decenii. Piatra de incercare a unui asemenea demers generos este, insa, faptul ca ne aflam intr-un an electoral. A carui principala caracteristica este divizarea semnificativa a populatiei in raport cu optiunea pentru viitorul sef al statului. In esenta, inca cu cateva luni inainte de alegeri, este limpede ca exista o tabara puternica pro Basescu si o tabara la fel de puternica anti sau non Basescu. Lupta pentru a-l desemna pe viitorul sef al statului va fi acerba si va consuma multe dintre resursele partidelor politice, societatii civile si electoratului in general. A plasa o comisie sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, care este in anul electoral unul dintre competitori, inseamna implicit, o tentativa de a-i crea acestuia un capital politic. Ceea ce inseamna ca, foarte multi dintre cetatenii acestei tari, care doresc sa se faca lumina in ceea ce priveste dramaticele evenimente din decembrie ‘89 si din iunie 1990, ar putea fie sa stea deoparte, fie chiar sa devina contestatari ai acestui important demers. Pur si simplu, din motivul ca lipirea lui de persoana lui Traian Basescu poate reprezenta o manevra politica. In al doilea rand, daca Vladimir Tismaneanu este un analist de marca al comunismului, chiar daca in timpul vietii sale s-a plasat de o parte si de alta a baricadei, este de notorietate ca el nu are absolut nici o legatura cu decembrie ‘89 ori cu iunie 1990. In consecinta, nu este binevenita propunerea ca el sa conduca respectiva comisie.

                Citeste tot »

La initiativa lui Sorin Iliesiu, un mare numar de organizatii ale societatii civile, carora cu siguranta li se vor alatura multe personalitati, au redactat un document pe care il public. Este solicitata o comisie prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, asemanatoare celei create la inceputul mandatului Basescu, prin care s-a redactat documentul de condamnare a comunismului. De aceasta data este vizat genocidul din decembrie ’89 si fratricidul din 13-15 iunie 1990. Public integral documentul primit, urmand ca maine, printr-un editorial, sa imi exprim punctul de vedere.

[ … mai multe informatii ]

                1 200 000 lei se preconizeaza a fi taxa pentru a putea participa la alegerile prezidentiale. Circa 300 000 de euro. O suma imensa pentru cel care doreste sa se bata pentru functia suprema in stat. Evident, autorii preconizatului act normativ vor decide ca acesti bani urmeaza a fi pierduti in ipoteza in care candidatul nu reuseste sa obtina un procent minim. Care ar putea fi fixat la o cifra undeva pana la 5 la suta. Aceasta masura, daca va fi decisa de catre Guvern, va avea unele efecte pozitive. In primul rand ea va putea bara drumul unor simpli aventurieri politici. A unor persoane care fie sunt interesate sa gaseasca sponsori si sa obtina astfel niste bani in beneficiul personal, bagandu-se in seama politic, fie doresc sa-si negocieze si sa-si vanda putinele voturi obtinute. Altii, cum experienta in Romania a dovedit-o, sunt pur si simplu cetateni deranjati psihic. Care nu se cred Napoleon Bonaparte ci presedintele Romaniei. Analizat din aceasta directie, proiectul Guvernului este pozitiv. Pentru ca va lasa doar candidatii cu adevarat eligibili in cursa. Si nu va permite pulverizarea unor voturi, si asa putine, in conditiile unui masiv absenteism.

Dar din perspectiva constitutionala? Ei bine, daca ne referim la Legea fundamentala a tarii, actul normativ care fixeaza un fel de cautiune pentru candidati este lovit de nulitate. Pentru ca in conformitate cu Constitutia, fiecare cetatean are dreptul sa aleaga si sa fie ales. In mod neingradit. Asa ca bunele intentii ii pot transforma pe initiatori in simpli aventurieri.

Poate ca unii cititori ai acestui site isi mai amintesc de faimoasa “afacere Sun Oil” , orchestrata, in urma cu mai multi ani, de Radu Berceanu. In ciuda dezvaluirilor de presa, mizeria a fost ingropata. Iata ca astazi fantomele trecutului revin in forta. Ioan Marius Craciunescu – o extraordinara minte de economist dar, in acelasi timp, malefica – a orchestrat una dintre cele mai mari escrocherii din Romania. Citeste tot »

Marea huiduiala 8

            Oriunde se duce, cu avionul, cu elicopterul, cu limuzina ori cu vagonul oficial, Traian Basescu va fi huiduit. Din acest motiv, el se deplaseaza in comunitati din ce in ce mai mici. De ce il huiduie romanii? Pentru ca, refuzand dialogul in contradictoriu, seful statului nu le ofera acestora alta posibilitate de a protesta. Impotriva imoralitatii intaiului om in stat. Impotriva uriaselor prejudicii pe care le-a generat. Imptriva umilintei la care suntem supusi in plan extern. Pana la urma, impotriva unui model negativ de politician.

             In opt mandate pe care PD-ul le-a detinut la Transporturi – care acopera cea mai mare parte a administrarii acestui domeniu, in ultimii douazeci de ani – din care cinci, portofoliul l-a avut chiar Traian Basescu, situatia creata este catastrofala. Cred ca nimeni nu se indoieste, nici chiar cei mai infocati partizani ai presedintelui-jucator, ca absenta autostrazilor, faptul ca la acest capitol suntem ultimul stat din Europa, i se datoreaza aproape in exclusivitate lui Traian Basescu. Care, de altfel, nu cu multi ani in urma, cand era staroste la Transporturi, a si perorat in mod public ca Romania nu are nevoie de autostrazi. Dar ce s-a intamplat la caile ferate? Viteza trenurilor de mafa si de calatori a ajuns, in secolul XXII, sa fie, in Romania, mai mica decat la inceputul secolului XX. Si asta, in primul si in primul rand, ca urmare a faptului ca nu a existat nicio preocupare pentru modernizarea cailor ferate. Daca nu ai sina pe care sa poti sa circuli cu o viteza comparabila cu cea din alte state europene, nu are niciun rost sa cumperi locomotive si vagoane performante. Asa ca si la acest capitol suntem la pamant. Este domeniul in care, de mai multe ori consecutiv, destinul lui Mihai Nicolaiciuc s-a impletit cu cel al lui Traian Basescu. Prima data, acesta a fost promovat de Basescu la Regionala Iasi. Apoi, de Basescu si Anca Boagiu, in centrala. Staroste peste CFR. Si s-a intamplat ceea ce estimeaza procurorii care au cercetat acest caz ca s-a intamplat. Si anume o paguba adusa economiei nationale de cateva miliarde. Sub aspect penal, pana cand nu este judecat si condamnat, Nicolaiciuc beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie. Ca si cei care l-au promovat si protejat. Dar, sub aspect moral, raspunderea nu asteapta verdictul unei instante de judecata. Principalul vinovat pentru catastrofa de la CFR, inclusiv pentru presupusul jaf, este Traian Basescu. Pur si simplu pentru ca s-a intamplat atunci cand el s-a aflat la pupitrul de comanda. Oricat ar incerca unii sa impinga raspunderea catre Miron Mitrea, acestia nu pot explica cum de Nicolaiciuc a furat – daca a furat, asa cum sustin procurorii – miliarde de euro pe parcursul a trei mandate de ministri, in timp ce sub Mitrea nu a fost decat o jumatate de mandat. Dar, evident, pentru acest interval de timp, si Mitrea raspunde, pentru ca si el, ca si Traian Basescu sau Anca Boagiu, s-a aflat la pupitrul de comanda. Sef peste Nicolaiciuc.

            Romania, sub Traian Basescu, si-a pierdut flota. Si nu a fost pus nimic in loc. In cele cinci mandate de ministru al Transporturilor, Traian Basescu a fost incapabil sa conceapa un proiect la capatul caruia Romania sa dispuna, totusi, de o flota comerciala. Sau macar de vase de pasageri. Nu mai avem decat foarte putin din ceea ce exista in urma cu douazeci de ani. In timp ce toate statele europene s-au dezvoltat si modernizat la acest capitol. Cine e de vina? Cum putem sa-l mai privim senini pe acest om instalat in functia suprema in stat si care este efectiv responsabil de acest dezastru?

Marea huiduiala 7

28.07.2009

Pe buna dreptate, Viorel Hrebenciuc a facut afirmatia ca sfarsitul crizei va fi odata cu sfarsitul politic al lui Traian Basescu. Pentru ca Romania traverseaza nu numai efectele crizei globale, ci si pe cele ale unei crize proprii. O criza morala, o criza institutionala, o criza de identitate. Iar personajul care a generat, in buna masura, aceasta situatie, prin modelul sau negativ, este Traian Basescu. Pana cand va ajunge la capatul carierei sale, el va fi huiduit oriunde s-ar afla. Cel putin atata timp cat romanii nu au alt mijloc de a se manifesta. Sa nu uitam ca seful statului refuza, in mod sistematic, dialogul. Nu poate fi uitat episodul cu avionul de hartie trimis acestuia de catre unul dintre pensionari, aluzie la afirmatiile de tip aerian ale Presedintelui dar si la incapatanarea cu care s-a opus unei dezbateri in contradictoriu. Sa nu uitam mesajele pe care i le-au postat absolventii facultatilor de stiinte juridice, noua promotie de judecatori, care nu au solicitat nimic altceva de la seful statului roman decat independenta Justitiei. Si intrucat nu a existat dialog, ei si-au scris doleanta pe piept. Este tot o forma de huiduiala. Si tocmai datorita dezaprobarii generale, pentru a escamota realitatea, Basescu prefera sa se deplaseze pe bani publici, facandu-si campanie electorala, in comunitati cat mai mici de oameni. Fiind putini, acestia ezita sa-l huiduie. Si totusi o fac. Despre imoralitatea lui Traian Basescu am scris. In ordine, urmeaza contraperformantele sale care au adus o grava atingere economiei nationale. Pagubind Romania cu multe miliarde de euro.

            Ma voi abtine sa ma refer prea mult la tragedia flotei romanesti. Si asta intrucat a fost o vreme cand l-am aparat pe Traian Basescu, avand convingerea ca nu existau suficiente probe cum ca el ar fi subtilizat flota. Si nici astazi nu stiu daca s-au strans asemenea probe. Dar cert este ca, in plan administrativ, atunci cand s-a intamplat aceasta nenorocire nationala, Basescu se afla la pupitrul de comanda. Fie in conducerea Petromin, fie la Ministerul Transporturilor. Daca nu el a furat vapoarele, atunci este cu certitudine responsabil pentru ca nu a avut grija de ele si i-a lasat pe altii sa fure. La valoarea banilor din anii 1990, vorbeam de circa o jumatate de miliard de dolari. Acum ar fi vorba de mai multe miliarde. Traian Basescu a avut nu mai putin de cinci mandate la Ministerul Transporturilor. Impreuna cu cei mai apropiati colaboratori ai sai – ma refer la Dobre, Boagiu si Berceanu – Partidul Democrat a detinut, in total, opt mandate. Acoperind, practic, cea mai lunga perioada din istoria acestui Minister de dupa decembrie 1989. Si care sunt rezultatele?

            In materie de autostrazi, Romania continua sa se afle pe ultimul loc din Europa. Absenta autostrazilor genereaza uriase pierderi economice. Este unul dintre motivele pentru care comertul nostru e la pamant. Si, de asemenea, este unul dintre principalele motive pentru care nu suntem conectati decat formal la celelate economii ale statelor europene. Subiectul autostrazilor este atat de clar incat nici nu mai are rost sa insist asupra lui. Si nici in ceea ce priveste responsabilitatea nu exista divergente. Opinia publica a inteles de mult ca principalul responsabil este Traian Basescu. In mod direct, ca ministru si in mod indirect, ca lider de partid ori ca presedinte-jucator. In episoadele urmatoare ne vom referi la catastrofa din transporturile feroviare, fluviale si aeriene. O catastrofa generata de acelasi Traian Basescu.

Zvonuri din ce in ce mai persistente sugereaza intentia liderilor PSD de a juca la doua maini. Pe de o parte, se arata revoltati de abuzurile fara precedent savarsite de Elena Udrea prin utilizarea ilegala a banului public, inclusiv prin cumpararea de jurnalisti si, pe de alta parte, incearca sa faca un troc politic. Un grup masiv din PSD, mergand pe mana lui Vanghelie, a semnat si si-a declarat fatis sprijinul pentru initiativa PNL de instituire a unei comisii parlamentare de ancheta, dupa modelul Ridzi, care sa o cerceteze pe Elena Udrea. Alti pesedisti asteapta oferte de functii importante in teritoriu si in diferite agentii nationale. Daca PSD inclina steagul in cazul Elena Udrea, este, pentru acest partid, inceputul canibalizarii sale de catre PD-L. Ca sa nu mai vorbim de procesul de decredibilizare, cu trei luni inainte de campania prezidentiala. Saptamana care tocmai incepe ne va spune care este, de fapt, optiunea PSD. Doreste cu adevarat sa stea la guvernare fara PD-L, prin infrangerea lui Traian Basescu sau doreste sa se infrupte cat poate in urmatoarele trei luni. Pentru a pierde si guvernarea si presedintia.

Marea huiduiala 5

27.07.2009

            La propriu si la figurat, Traian Basescu incepe sa fie pretutindeni huiduit. Pentru imoralitate, pentru faptul ca a pagubit economia nationala in toate functiile administrative pe care le-a detinut si pentru rusinea la care ne-a supus, prin contraperformantele sale in materie de politica externa. Astazi vom masura o dimensiune a imoralitatii sale, cea legata de dispretul fata de banul public. Mai exact, vom arata cate ceva din o vasta operatiune prin care Traian Basescu demonstreaza cat de atras este de lux si bunastare. El si apropiatii sai. In ciuda declaratiilor pe care le face.

            Sondajul Gallup publicat ieri este o dovada elocventa ca cetatenii Romaniei doresc schimbarea. Schimbarea la varf. Pentru ca 58 la suta dintre ei se declara decisi sa voteze la prezidentiale. Iar 15 la suta sunt indecisi. Daca jumatate din cei indecisi – asa cum probabil se va intampla – se vor prezenta la urne, atunci vom asista la un fenomen rar intalnit atat in Uniunea Europeana, cat si in Romania ultimilor ani. Peste 65 la suta dintre cetatenii cu drept de vot, conform sondajului Gallup, isi vor manifesta optiunea. Acesta este un indicator sigur al dorintei de schimbare la varf. Dar nu si singurul. Daca tot vorbim de marea huiduiala nu numai la propriu, ci si la figurat, iata ce ne mai spun rezultatele ultimei cercetari de piata. 50 la suta dintre cetateni considera ca modul in care Traian Basescu isi exercita atributiile de sef al statului sunt necorespunzatoare, in timp ce doar 39 la suta il aproba. Este cu adevarat spectaculos, daca ne gandim ca Emil Boc, in calitate de premier, este dezavuat doar de 48 la suta dintre romani. Este pentru prima data cand Traian Basescu o incaseaza intr-o masura mai mare decat Emil Boc. Ce inseamna aceasta rasturnare de scor? Pur si simplu ca populatia acestei tari a inteles ca Traian Basescu este cel care conduce Guvernul, premierul fiind o simpla marioneta. Relevant este ca principalele lucruri care ii preocupa si ii deranjeaza pe romani sunt legate de criza si de buna guvernare. Doar 12 la suta dintre ei se agita pe tema mult trambitatei coruptii, despre care nici Traian Basescu nu-si mai permite sa vobeasca prea mult, intrucat aceasta s-a instalat cu preponderenta in propria sa curte. Si doar 11 la suta sunt ingrijorati de starea clasei politice, atat de demonizata de acelasi Traian Basescu. Cum se explica o asemenea pozitie a cetatenilor Romaniei, din ce in ce mai radicalizata in raport cu Traian Basescu? Inainte de a raspunde, este obligatoriu sa facem o observatie interesanta. Si anume ca, in timp ce Basescu este in picaj, PD-L, partidul sau, continua sa stea constant la o cota de 30 la suta din optiuni. Ceea ce poate avea una din urmatoarele doua explicatii: romanii au inceput sa-l disocieze pe Basescu de partidul sau; sau Basescu cade dar acest proces va fi incetinit si blocat, atunci cand va atinge cota partidului.

            Dupa numai cateva zile de la castigarea alegerilor, aflandu-ne inca in anul 2004, Traian Basescu a descoperit, odata ajuns la Cotroceni, un fapt senzational. Si anume ca avea un buget dublu. Al institutiei. A ras si s-a bucurat. Putea sa culeaga acum ceea ce semanase Nastase. Ceea ce a si facut. Nicio secunda nu i-a trecut prin cap ca ar putea denunta public faptul ca adversarul sau, fiind convins ca va ajunge sef al statului, a dublat bugetul institutiei. Si  sa rectifice negativ bugetul. Voi reveni asupra acestui subiect.

Traian Basescu a planificat inca o lovitura magistrala de imagine. In ziua de 30 a acestei luni, la Arcul de Triumf, se va desfasura o mare parada militara in cinstea luptatorilor Armatei Romane intorsi din Irak. Evident, in prim-plan nu vor fi reprezentantii trupelor combatante ale unui razboi purtat la mare departare si pentru o cauza nu numai pierduta dar si neimpartasita de romani, ci Presedintele Traian Basescu. Care va marca, astfel, un nou si pretios punct in campania electorala mascata pe care a declansat-o inca de la inceputul anului. Un motiv in plus ca Traian Basescu sa nu isi anunte in mod oficial, decat in ultimul moment, candidatura pentru sefia statului. Pana atunci, in numele cetatenilor romani, el poate cheltui, pentru campania sa, banul public.

Iata ca ultimele dezvaluiri legate de modul ilegal in care Elena Udrea a cheluit banii publici ai Ministerul Turismului readuc in discutie tema limbricilor de presa. Pentru a castiga bunavointa unor jurnalisti, pentru a cumpara, astfel, stiri de presa in care sa fie prezentata in mod favorabil, Elena Udrea nu numai ca a cheltuit de cateva ori mai multi bani decat a consumat Ministerul Turismului inainte de criza dar a si dirijat fondurile intr-un mod ilegal. Si anume a platit unor ziaristi, care sunt angajati ai unor case de presa, diurne pentru deplasari in tara si strainatate, precum si cazarea acestora in hoteluri. O veritabila actiune de mituire a ziaristilor. A acelor ziaristi care se lasa mituiti. Si care, in schimbul a trei gologani, au scris favorabil despre Elena Udrea si Ministerul pe care il conduce. Asa se face ca ea a aparut in nenumarate ipostaze. Pa pe cal, ba pe magar. Poate ca de Elena Udrea se va ocupa o comisie parlamentara de ancheta, cum solicita liberalii. Sau, pur si simplu, Directia Natioanal Anticoruptie care, din pacate, continua sa fie condusa de omul lui Traian Basescu, Daniel Morar. Dar de limbricii de presa cine se ocupa?

Am primit de la un cititor mai multe documente prin care acesta imi semnaleaza faptul ca este victima unor grave abuzuri. Le public integral. Demersul corespondentului meu m-a facut sa inteleg ca i-as putea gazdui aici pe miile sau zecile de mii de oameni aflati in situatii asemanatoare. Si astfel s-a nascut o noua rubrica, intitulata “Locul plangerii”. Intentionez ca asemenea semnale publicate pe site-ul meu sa ajunga si la urechile oficialitatilor. A celor responsabili de crearea unor nedreptati. A celor care trebuie sa-i controleze. Dar si a jurnalistilor care pot initia, pornind de la asemenea cazuri, anchete. Pana la urma, unii, sper din tot sufletul cat mai multi, vor avea de castigat. De aceea ii chem pe toti la “Locul plangerii”.