Sorin ROSCA STANESCU

Lașitate maximă. Singura rațiune a existenței Parchetului European, pe care, după multe manevre politice, Laura Codruța Kovesi îl conduce, este aceea de a descoperi și sancționa fraudele făcute pe seama banilor comunității. Iar fraudele sunt uriașe. Și una dintre acestea a devenit extrem de vizibilă. Numai că, în mod curios, Laura Codruța Kovesi întoarce capul și se uită în altă direcție. Ca și când ar fi complice.

Nu izbucnise pandemia și nu ne aflam într-o criză de război, atunci când mai marii Europei au decis că este indispensabilă crearea unui Parchet, care să poată ancheta marile fapte de corupție, prin care erau sifonați banii contribuabililor acestei mari comunități de state. Ceea ce înseamnă, ca să fiu foarte succint, că existența unor mega-infracțiuni în acest domeniu devenise deja evidentă. O infracționalitate de tip transfrontalier, care ajunsese să pună în pericol însăși rațiunea de a fi a Uniunii Europene. Criza generată de pandemie nu a făcut decât să toarne gaz pe foc.

Cum-necum, pentru prima dată în lume, o jurnalistă cvasi-necunoscută din România, Iosefina Pascal, a pus mâna pe contractul încheiat pe seama statelor europene între conducerea comunității și industria farma. Contractul Pfizer. Un contract strict secret. Singurul contract comercial din lume care a primit în mod oficial un asemenea statut. Dezvăluirea părea incredibilă. Și nu puțini au fost cei care au acuzat-o pe jurnalistă de conspiraționism. A doua noutate absolută din acest contract secret este că una dintre părți, respectiv Pfizer, care se dovedea mai puternică decât cealaltă parte, respectiv Uniunea Europeană, reușise să impună faptul că prețul putea varia, fără a fi negociat vreodată, pur și simplu în funcție de voința și de interesele industriei farma. Scrie acolo negru pe alb, într-un document care încă este în vigoare, că indiferent ce alte produse va mai produce Pfizer în timp, în scopul combaterii pandemiei de coronavirus, statele vor fi obligate să le achiziționeze la prețul stabilit de fabricant. De asemenea, fapt din nou fără precedent în istoria contractelor comerciale, cetățenii care urmau să fie injectați cu Pfizer sau cu alte produse similare, pentru că industria farma a produs, prin mai multe firme, mai multe vaccinuri, nu aveau nicio posibilitate și nu au nici azi de a acționa în judecată fabricantul, pentru efectele negative ale vaccinurilor. Doar statele membre ale Uniunii Europene puteau deschide, prin guvernele lor și în anumite limite, asemenea procese.

Efecte negative au fost cu duiumul, de-a lungul timpului dovedindu-se că nici Pfizer și nici ceilalți producători nu și-au testat în mod corespunzător produsele, că au mers pe repede înainte, că au dezinformat instituțiile sanitare din lumea întreagă și guvernele. Și totuși nimeni nu a cerut socoteală acestei industrii farma, condusă practic de acționariatul Pfizer. Industria farma s-a dovedit a fi mai puternică decât însăși Uniunea Europeană. Mai puternică decât lumea întreagă, dacă ne gândim că și statele non-UE, începând chiar cu Statele Unite, au „beneficiat” de aceste vaccinuri. Iar dovada cea mai elocventă este numărul de doze achiziționate de statele membre. Doamna Ursula von der Leyen, al cărei soț s-a aflat pe ștatele de plată Pfizer, a convenit cu industria farma achiziționarea în numele statelor membre a unor cantități uriașe de vaccinuri, după care, în funcție de numărul populației, a stabilit procentele care urmau să revină fiecărui stat. Acolo unde s-a putut – iar în România s-a putut – guvernelor le-au fost puse în cârcă cote disproporționat de mari. Așa se face că România, de pildă, a sacrificat din bugetul de stat sume enorme, direct proporționale cu cele 120 de milioane de vaccinuri contractate.

La rândul lor, cei mai mulți premieri ai statelor membre s-au conformat și și-au pus fără să ezite semnătura pe aceste contracte încheiate cu Pfizer și cu ceilalți producători de vaccinuri. Ca să mă refer încă puțin la exemplul României, un calcul simplu ne arată că, dacă pandemia de coronavirus ar continua și dacă am putea repeta fără număr procesul de vaccinare, dozele contractate plătite și achiziționate ne-ar ajunge pentru următorii 13 ani. Asta numai și numai în cazul cu totul excepțional în care o asemenea cantitate de doze ar putea fi păstrată corespunzător, fără a se degrada, atât de mulți ani. Ceea ce nu este nu numai improbabil, ci și imposibil. Știm în mod oficial, din declarațiile ministrului Sănății, că în România se degradează zilnic mari cantități de vaccinuri, care trebuie aruncate la gunoi, că surplusul de doze nu mai avem nici unde să-l vindem și nici măcar unde să-l donăm. Iar paguba, dacă o fi fost bine calculată, este până în prezent de 800 de milioane de euro. Bani mulți, care lipsesc din portofelul pensionarilor.

Nimeni nu putea să-i oblige pe ministrul Finanțelor din România, pe premierul român sau pe ministrul Sănătății să semneze un asemenea contract fraudulos. Infracțiunea este comisă, chiar dacă nu se va dovedi vreodată că Pfizer ar fi dat para-ndărăt. În Republica Franceză, zilele trecute a izbucnit un uriaș scandal, legat de implicarea lui Macron în încheierea în numele cetățenilor acestei țări, a unui contract Pfizer, identic cu cel încheiat de autoritățile de la București. Care desigur prevede achiziționarea unor cantități proporțional mai mari. Macron este acuzat că a semnat în mod iresponsabil acest contract și mai mult, există indicii că ar fi lua mită de la Pfizer. Este de presupus că ar urma o anchetă penală.

Acum revin la tema inițială. Este fix în fișa postului procurorului general european să ancheteze un asemenea caz. Și dacă este cazul, să îi defere Justiției pe șefii de guverne care au făcut parte din acest grup de crimă organizată. Că doar de aceea a fost creat Parchetul European. Numai că ce constatăm? Doamna Laura Codruța Kovesi, care a ajuns procuror general nu pe merit, ci prin aranjamente politice între șefii unor state, în epicentrul acestor negocieri aflându-se însuși Macron, care l-a retras pe candidatul Franței, tocmai pentru a-i face culoar doamnei Kovesi, își abandonează obligațiile și nu dă niciun semn că ar fi decisă să declanșeze o anchetă.

O anchetă care ar trebui să o lovească în plin în primul și în primul rând pe regina încoronată a Europei, doamna Ursula von der Leyen. Care, iată, mai pune la cale o mârșăvie. Sub pretextul crizei energetice, ea insistă pe lângă conducerile statelor membre, pentru a primi acordul de a negocia și încheia în numele acestora megacontracte pentru achizițiile de gaze și petrol. Achiziții pe care, ulterior, urmează să le repartizeze, tot în regim de cote, membrilor UE. Și pe care le vor plăti din nou cetățenii. Deci iată cum, în absența unui Parchet European, care în acest moment funcționează doar cu numele și înghite fonduri din ce în ce mai mari, Europa devine și mai coruptă decât a fost.

Sursa: CorectNews