Asaltul final al khmerilor portocalii asupra Justitiei martie 11th, 2006
Uriasele presiuni politice la care sunt supusi judecatorii i-au determinat sa recurga la o solutie disperata. Si, astfel, 1.600 de magistrati l-au reclamat pe insusi seful statului la CSM, institutie suverana asupra acestei puteri in stat. CSM, dupa dezbateri aprinse, a decis sa sesizeze Curtea Constitutionala. Care va trebui sa decida daca presedintele Romaniei a incalcat sau nu prevederile Legii fundamentale. Curtea Constitutionala isi va da pana la urma verdictul, informand Parlamentul si opinia publica daca Basescu a exercitat presiuni asupra Justitiei, atentand la libertatea si independenta ei. Khmerii portocalii grupati in jurul sau, unii din interiorul Executivului, cum este, de pilda, fosta procuroare Monica Macovei, acum ministru al Justitiei, altii din societatea civila, inclusiv din presa, dau in aceste zile o batalie finala. Isi vor adjudeca sau nu Justitia? Justitia va fi supusa la ascultare, in numele unei pretinse ofensive impotriva coruptiei, a unei prezumtive reforme si a unei ipotetice consolidari a statului de drept? Sau isi va apara cu dintii libertatea, urmand sa-si identifice, in viitor, resursele interne, pentru a se consolida, sub aspect profesional si etic?
Traian Basescu, ca politician experimentat, este un artist al crearii de incidente si pretexte credibile pentru populatie. Cand Germania nazista a declansat cel de-al Doilea Razboi Mondial, atacand Polonia, a facut-o pretextand ca guvernul de la Varsovia ar fi fost vinovat de o agresiune initiala. La fel s-a intamplat cand trupele de asalt ale lui Hitler au pus capat statului de drept, declansand “Noaptea cutitelor lungi”, sub pretextul incendierii Reichstag-ului, caruia tot acolitii viitorului Fuhrer ii dadusera foc. Pastrand proportiile dar luand in calcul, cu toata seriozitatea, asemenea exemple, nu putem sa nu observam ca Traian Basescu incearca sa instaureze mai intai un stat politienesc si apoi unul de tip totalitar, sub pretextul luptei impotriva coruptiei. Care este la moda. Care convine unei populatii ce, in unele segmente, de altfel semnificative ale ei, ar dori sa vada judecati sumare in piata publica, urmate de executii la fel de sumare. Sa nu ne imaginam ca vreun dictator din istoria lumii a recunoscut, atunci cand crea statul totalitar, ca este dictator. Toti au facut-o utilizand pretexte onorabile. Cum imi permit sa afirm ca Basescu are asemenea intentii, de natura a pune intr-un grav pericol democratia de la Bucuresti? Nu fac altceva decat sa observ ceea ce se petrece. Basescu, in mod sistematic, a atacat credibilitatea celor trei puteri in stat, incercand sa le fragilizeze si sa le subordoneze. Incepand chiar din clipa in care a anuntat ca va fi un „presedinte jucator”. Provenind din mediul politic, de unde a castigat o vasta experienta, el a atacat, in primul si in primul rand, zonele pe care le cunostea mai bine. Cu sprijinul unor acoliti, constienti sau inconstienti din societatea civila – pe care, in mod inspirat, Octavian Paler i-a denumit khmeri portocalii – Traian Basescu a atacat, in forta si sistematic, Guvernul, incercand sa-l „fragezeasca”, precum si Parlamentul, pe care s-a straduit, la fel de consecvent, sa-l discrediteze in ochii opiniei publice. In pauze, i-a tras si presei niste bocanci. In paralel, in plan politic, a incercat, pe mai multe cai, sa-i subordoneze pe liberali, ei fiind cheia de bolta a unei viitoare formatiuni prezidentiale, suficient de puternice pentru a-i legitima pasul final, cel vizand schimbarea Constitutiei, prin diminuarea rolului Executivului si Parlamentului, in favoarea celui detinut de seful statului. De aici, aproape automat, in epicentrul proiectelor lui Basescu s-a plasat tendinta de utilizare in exces a instrumentelor cu caracter represiv. O caracteristica extrem de pregnanta a oricarui dictator. O preocupare iesita din comun si surprinzatoare pentru opinia publica interna si externa, pentru o sporire a atributiilor serviciilor secrete, precum si tentativa ca, prin intermediul unor procurori cu mari bube in cap, sa instaureze domnia Justitiei in epoleti. Numai ca Parchetul nu este egal cu Justitia.
Ca avocati ai statului, procurorii, in a caror numire si demitere joaca un rol cheie ministrul Justitiei, sunt mai usor de manevrat. Si asupra unora dintre acestia s-au si facut presiuni. Dovada faptul ca asociatia procurorilor s-a rasculat. Dar, in continuare, unii dintre acestia, in speranta unei avansari, sau pur si simplu pentru ca asa cred ei ca e bine, raspund la comanda politica. Nu insa si Justitia. De aceea, in acest moment, presiunile maxime se exercita asupra acestei institutii. In aceeasi maniera in care, utilizand acuzatii cu caracter general, a lovit in credibilitatea Executivului, Parlamentului, presei, Traian Basescu incearca acum sa-i dea Justitiei o lovitura capitala.
Cheia acestei batalii sta in mainile Curtii Constitutionale. Care ii poate oferi lui Basescu pe tava victoria finala. Sau dimpotriva.
