Sorin ROSCA STANESCU

foto: clujtoday.ro

Intr-un articol din editia de vineri a Observatorului Cultural, istoricul Marius Oprea relateaza o intamplare din anul 2005, cand presedintele Traian Basescu a refuzat un demers de condamnare a comunismului. De asemenea, Oprea il acuza pe Basescu ca ar fi mintit atunci cand a condamnat comunismul in Parlament, in 2006.

”Era in primavara anului 2005. Alaturi de Radu Ioanid, ma aflam pentru a doua oara la Palatul Cotroceni, in incercarea de a-l determina pe seful Statului sa condamne comunismul. (..) Eu, alaturi de Radu Ioanid, asteptam raspunsul la un memoriu de peste 80 de pagini, care documenta necesitatea unei abordari frontale a crimelor savirsite in timpul comunismului, a deconspirarii, investigarii si condamnarii lor, cit si a masurilor reparatorii pentru victimele regimului, un gest asumat in campania electorala de catre Alianta Dreptate si Adevar. Nu doream, in fond, decit sa se faca dreptate si sa se spuna adevarul.”, scrie Marius Oprea.

Istoricul isi aminteste ca au primit un raspuns de la consilierul prezidential Claudiu Saftoiu: „Presedintele e foarte ocupat si, de altfel, acest subiect nu este pe agenda sa in prezent“, a spus Saftoiu.

”Am ascultat apoi inmarmuriti raspunsul domnului Saftoiu. Presedintele, spunea el, nu vede de ce trebuie condamnat comunismul. E drept, s-au comis unele crime si abuzuri, dar majoritatea populatiei nu a avut de suferit. Traian Basescu insusi nu se poate plinge ca a dus-o rau, avea bani, un serviciu bun, un apartament mare in Constanta, avea peste 300 casete video si alte asemenea, asa ca, personal, nu vede de ce trebuie condamnat intregul regim pentru ca o minoritate, opozantii sai, au avut de suferit rigori ale legilor in vigoare atunci. Am ramas si eu si Radu Ioanid inmarmuriti si fara replica si am parasit, atit eu, cit si Radu Ioanid, palatul prezidential. Imi fusese returnat si raportul transmis anterior, fara vreo rezolutie scrisa”, dezvaluie Oprea.

Condamnare simbolica, fara valoare juridica

Oprea descrie cum Basescu l-a impus pe Corneliu Turianu drept presedinte al CNSAS in fata lui Constantin Ticu Dumitrescu. ”Actiunea a reusit, prin strania defectiune la vot a lui Dan Lazea, urmata imediat de demisia sa – o situatie nici astazi elucidata. Au urmat protestele indreptatite ale angajatilor, sustinuti de societatea civila, si presedintele a fost pentru prima data huiduit, in fata sediului CNSAS. Lectia a fost usturatoare si cred ca atunci presedintele a realizat ca miza condamnarii comunismului este una politica, pe care, ca jucator, trebuie sa o cistige”, scrie Marius Oprea.

Astfel, dupa ce premierul Calin Popescu Tariceanu a infiintat, pe 21 decembrie 2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, al carui presedinte a fost numit Marius Oprea, Basescu a decis formarea unei comisii prezidentiale, celebra ”Comisie Tismaneanu”.

”Am fost nominalizat membru al comisiei, situatie pe care am acceptat-o (eram pe atunci consilier de stat in Guvern si, indiferent de suspiciunile mele cu privire la sinceritatea prezidentiala, nu puteam sa nu imi asum contributia). Am scris in Raportul comisiei capitolele cu privire la istoria Securitatii. De fapt, la prima sedinta, am si predat materialul pe care il aveam deja scris. La restul sedintelor comisiei nu am mai participat – nu am fost nici invitat, si nici nu mai vedeam de ce trebuie sa o fac. Am ramas cu gustul amar al unui esec previzibil – nu se va intimpla nimic. Asa a si fost.”, adauga Oprea.

In decembrie 2006, presedintele condamna comunismul in fata plenului Camerelor reunite ale Parlamentului. ”Dar discursul nu a fost publicat in Monitorul Oficial si nimeni nu s-a intrebat de ce. Asa ca a ramas doar un gest simbolic, fara nici o valoare juridico-legislativa, dar presedintele-jucator a luat potul”, remarca Oprea. El subliniaza ca nici pana astazi nici un activist de partid sau ofiter de Securitate nu a fost macar citat de organele judiciare in vreo ancheta cu privire la faptele comise in regimul comunist.

Cum a scapat Basescu de ”Securitate”

Inainte de a condamna comunismul in parlament, Basescu vorbea de presupusa sa relatie cu Securitatea la cursurile Scolii de Vara a PD, la Costinesti.

„Problema cu dosarul meu este ca nu e“, spunea Traian Basescu la 1 septembrie 2006, potrivit lui Marius Oprea, in articolul ”Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea (IV)”, din Observatorul Cultural, editia din 24 septembrie.

Oprea atrage atentia ca numele lui Basescu aparea in diverse registre care tineau evidenta ”retelei informative”

”A spus-o intr-un discurs tinut la Costinesti, in fata unor tineri care aveau varsta lui, din vremea in care era la Institutul de Marina si cand unul dintre registrele mentionate, cel care s-a gasit in arhivele Ministerului Apararii Nationale, il indica drept unul dintre „colaboratorii“ serviciului de contrainformatii militare (fosta Direcţie a IV-a a Securităţii).”, scrie Oprea.

In esalonul 3 al regimului comunist

El mentioneaza ca, in decembrie 1989, in momentul caderii regimului comunist, Traian Basescu facea parte din esalonul al treilea al nomenclaturii comuniste, asa cum apare functia sa de atunci in „Nomenclatorul functiilor de partid si de stat“, documentul care statua cine face parte din elita comunista. ”El era, reamintesc, directorul general al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor”, adauga Oprea.

”Intr-un interviu acordat cotidianului Evenimentul zilei in timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din 2004, Traian Basescu a recunoscut, dupa cum am mai aratat, ca dosarul sau de director a fost aprobat de Elena Ceausescu: „In octombrie 1989 am fost chemat acasa [de la post de la Anvers, unde era seful Agentiei Comerciale NAVROM – n.n.] si numit, de catre ministrul Transporturilor de atunci, inspector general al navigatiei civile. Era o functie foarte mare, cu rang de director general in Ministerul Transporturilor […]. Fusese destituita toata conducerea Ministerului Transporturilor pe departamentul naval si au fost cautati oameni noi, care sa nu fie contestati [se intelege ca pe linie de partid – n.n.], fiindca dosarul il aproba Cabinetul 2: Elena Ceausescu“. Dar, pina sa ajunga in fata Elenei, dosarul sau a stat ani de zile sub ochii Securitatii, cu care colaborase”, sustine Oprea.

”Cum am mai aratat in numerele trecute din Observator cultural, multa vreme Serviciul Roman de Informatii a negat ca ar detine documente cu privire la colaborarea presedintelui Basescu cu Securitatea. Dar, ulterior, chiar CNSAS confirma ca a primit si de la SRI, nu doar de la MapN, mai multe documente referitoare la colaborarea lui Traian Basescu (potrivit Deciziei nr. 310/ 26.09.2006 a CNSAS). Ele sint astfel enumerate: Registrul inventar-arhiva al fondului retea Constanta, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii din judetul Constanta, Registrul Jurnal pentru reteaua informativa al U.M. 02150 Mangalia, in care se regasesc toti colaboratorii Securitatii de la Institutul de Marina, Procesul-verbal de distrugere al dosarului nr. 3990/1972, dosarul de colaborator al Securitatii pe numele Traian Basescu”, adauga istoricul in articolul din Observatorul Cultural. (E.N.)