Remanierea, primul examen major al lui Liviu Dragnea mai 14th, 2017
Dupa ce, cu o mana de fier, a preluat conducerea PSD si l-a condus in cea mai spectaculoasa victorie din istoria sa, destinul politic al lui Liviu Dragnea se afla intr-o rascruce. Amenintat major de consecintele celui de-al doilea dosar penal, aflat in imposibilitatea juridica de a deveni premier, Dragnea a recurs la o solutie de avarie. Plasarea unei drone la varful Guvernului. Si-a dorit ca aceasta drona sa fie Sevil Shhaideh. Dar interventia in forta a sistemului si, in primul rand, a lui Klaus Iohannis l-a facut sa se retraga catre un al doilea scenariu. Iar astazi, Liviu Dragnea, si daca nu astazi, maine, se va confrunta cu Sorin Grindeanu.
Sorin Grindeanu nu este creatia politica a lui Liviu Dagnea. Are mai multi nasi. Dintre care unul, Ilie Sarbu, om de baza al sistemului, a fost abandonat cu cinism atunci cand pupilul sau, Grindeanu, l-a aruncat peste bord, preluand pentru el insusi conducerea organizatiei PSD de Timis. Dupa aproape sase luni de la preluarea executivului, camarila din jurul noului premier s-a coagulat. Iar acesta incepe sa isi manifeste independenta fata de Liviu Dragnea.
De ce exista aceasta detasare? Care sunt resorturile care il imping pe Sorin Grindeanu la o indepartare de pozitiile lui Liviu Dragnea? Cum se creeaza acest al doilea centru de putere din PSD? Si in ce directie se indreapta divergenta dintre cei doi actori politici? Toate acestea sunt intrebari care merita o analiza si raspunsuri.
Este o situatie, din punctul de vedere al gestionarii puterii, fara precedent in istoria recenta. Pentru o republica semi-prezidentiala o parte insemnata a puterii politice, dar si a puterii executive este plasata la Cotroceni. Presedintele Klaus Iohannis impartaseste valori diferite in raport cu alianta politica PSD+ALDE, aflata la guvernare. Si are obiective si ele diferite. Atat in politica interna, cat si in politica externa. In plus, dispune de o camarila proprie, creata in jurul Palatului Cotroceni de partide politice care il sustin.
In principiu, un al doilea centru de putere ar trebui sa poata fi localizat in alianta PSD+ALDE care, prin faptul ca este majoritara in Parlament, isi asuma, pe langa puterea legislativa, si puterea executiva. Numai ca acest centru de putere s-a bifurcat. Si in aceasta consta noutatea politica din Romania.
Imposibilitatea de a veni el insusi in fruntea executivului l-a adus pe Liviu Dragnea in situatia de a incredinta acest atribut de premier, de persoana insarcinata sa infaptuiasca programul de guvernare, unei alte persoane. Se intampla sa fie Sorin Grindeanu.
Premierul Sorin Grindeanu, chiar daca nu se afla sub dubla comanda, in sensul unei legaturi prea stranse cu “sistemul”, devine, in mod implacabil, un al treilea punct cardinal al modului in care este gestionata puterea la Bucuresti. In jurul sau, capata consistenta o nebuloasa. Ea este alcatuita din primul cerc, al membrilor cabinetului, din al doilea cerc de putere si de interese, al noilor structuri de conducere din ministere, dar si din celelalte institutii al administratie publice centrale, si un al treilea cerc, din ce in ce mai clar conturat si el, al mediului de afaceri care, in mod necesar, graviteaza in jurul puterii executive.
Acest pol de putere, in epicentrul caruia exista Sorin Grindeanu, pe masura ce capata din ce in ce mai multa consistenta, se indeparteaza de celelalte doua centre de putere, PSD si institutia prezidentiala. In acest scenariu, Parlamentul joaca, cel mai adesea, un rol de tampon. Pentru ca atat senatorii, cat si deputatii puterii isi marcheaza teritoriul, din varii motive, in ambele tabere.
Deci, scenariul inedit in care functioneaza puterea in Romania consta nu atat in prezenta, la Cotroceni, a unui presedinte in general ostil – dar in mod nuantat – atat fata de majoritatea parlamentara PSD+ALDE, cat si in raport cu Guvernul sustinut de aceasta, cat mai ales in efectele partajarii puterii reale intre conducerea partidului, asumata de Liviu Dragnea, si ce a executivului , asumata de Sorin Grindeanu.
Acestea sunt premisele bataliei de forta care urmeaza sa aiba loc in curand. Pentru a-si marca teritoriul, pentru a-si proteja puterea dobandita prin alegerile interne din PSD si apoi prin victoria in alegerile parlamentare, Liviu Dragnea este silit, prin logica jocului de sah politic, sa stranga zgarda legata de gatul Guvernului sustinut de PSD. Iar aceasta operatie inseamna, la sase luni de la instalarea noului cabinet in Palatul Victoria, declansarea remanierii si mai ales dirijarea in forta a acestui proces. Scopul remanierii, asadar, nu este atat acela de a corecta eventualele neconcordante dintre programul de guvernare si activitatea executivului. Acesta e doar pretextul. Scopul este marcarea teritoriului, aratarea pisicii, stapanirea jocului in viitor.
Daca acesta este interesul, de inteles si, pana la un punct, legitim, al lui Liviu Dragnea, nu acelasi lucru se poate spune insa si despre interesul specific al lui Sorn Grindeanu. Acesta, pentru a-si mentine si upgrada autoritatea castigata pe parcursul primelor sase luni de guvernare asupra administratiei publice centrale, asupra unei parti a partidului si asupra unei parti, din ce in ce mai consistenta, a majoritati parlamentare, trebuie, la randul sau, sa isi marcheze teritoriul. Si cum o poate face altfel decat protejandu-si cei mai apropiati colabolatori.
Se ajunge astfel in situatia in care, daca se va face o remaniere, ea va functiona dupa o logica duala si contradictorie care, simplificand lucrurile, suna cam asa: “Remanierea o fac eu”, afirma raspicat si public Liviu Dragnea; “Remanierea o fac eu”, afirma printre dinti, mai degraba subliminal, premierul Sorin Grindeanu.
Se creeaza astfel, la sase luni de la instalarea Guvernului PSD+ALDE, un exceptional spatiu de manevra pentru presedintele Klaus Iohannis, pentru opozitie si pentru acea parte a sistemului, inca extrem de consistenta, care graviteaza in jurul Palatului Cotroceni.
Sursa: CorectNews
