Să vorbim deschis despre un lucru pe care mulți îl ocolesc când își iau un credit: moneda în care te împrumuți. Pare un detaliu tehnic, ceva ce ține de bancheri și economiști. Dar dacă ai trecut vreodată printr-o perioadă în care cursul valutar s-a mișcat brusc, știi exact cât de mult poate să doară o decizie luată fără să te gândești la asta.
Generația care a luat credite în franci elvețieni prin anii 2007-2008 a învățat asta pe pielea lor. Și nu vorbesc la modul figurat. Oameni care plăteau rate de 1.500 de lei s-au trezit peste noapte cu rate de 3.000 de lei sau chiar mai mult. Fără să se fi schimbat nimic în viața lor, fără să fi cheltuit mai mult, fără să fi făcut vreo greșeală evidentă.
Așa că întrebarea „contează moneda creditului?” are un răspuns scurt: da, contează enorm. Dar răspunsul lung e mult mai nuanțat și merită explorat cum trebuie.
Ce înseamnă de fapt riscul valutar
Riscul valutar, pe scurt, e posibilitatea ca valoarea banilor pe care îi datorezi să se schimbe din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Sună simplu, nu? Dar implicațiile sunt uriașe.
Imaginează-ți că ai luat un credit de 50.000 de euro când cursul era 4,2 lei pentru un euro. Asta înseamnă că, în lei, ai împrumutat echivalentul a 210.000 de lei. Acum, peste câțiva ani, cursul a ajuns la 5 lei pentru un euro. Brusc, creditul tău valorează 250.000 de lei. Ai pierdut 40.000 de lei fără să faci nimic.
Și asta e doar partea legată de sold. Rata lunară crește și ea proporțional. Dacă plăteai 400 de euro pe lună și asta însemna 1.680 de lei, acum plătești 2.000 de lei pentru aceeași sumă în euro. Diferența de 320 de lei lunar poate părea mică, dar pe parcursul unui credit de 25-30 de ani, sumele devin impresionante.
Riscul valutar nu e doar teoretic. E ceva cu care te confrunți lunar, la fiecare plată. Și cel mai frustrant lucru e că nu ai niciun control asupra lui. Poți să fii cel mai disciplinat plătitor, să nu ratezi nicio scadență, să îți gestionezi perfect bugetul, și tot să te trezești că plătești mult mai mult decât ai anticipat.
Lecția dureroasă a creditelor în franci elvețieni
Nu pot să scriu despre riscul valutar fără să menționez elefantul din cameră: creditele în CHF. Pentru cei care nu știu sau au uitat, în perioada 2006-2008, băncile din România ofereau credite în franci elvețieni cu dobânzi foarte atractive. Francul era considerat o monedă stabilă, sigură, iar dobânzile erau cu câteva procente mai mici decât la lei sau euro.
Mulți români, inclusiv oameni educați și informați, au ales să se împrumute în CHF. La momentul respectiv, părea o decizie inteligentă. Un curs de 2 lei pentru un franc, dobândă mică, rată accesibilă. Ce putea să meargă prost?
Ei bine, totul. Criza financiară din 2008, apoi decizia Băncii Naționale a Elveției din 2015 de a renunța la plafonul cursului față de euro, au transformat francul elvețian într-un coșmar pentru debitori. Cursul a sărit de la 2 lei la peste 4 lei. Practic, datoriile s-au dublat.
Am cunoscut personal oameni care au ajuns să plătească rate mai mari decât salariul lor net. Unii au pierdut case, alții au intrat în insolvență. Dramele au fost reale și au afectat zeci de mii de familii din România. Iar partea tristă e că majoritatea nu înțelegeau cu adevărat la ce se expun când au semnat contractele.
Lecția asta ar trebui să rămână în memoria colectivă. Dar, din păcate, memoria financiară a oamenilor e scurtă. După 15 ani, deja apar din nou oferte de credite în valută care par tentante, iar unii sunt gata să repete aceleași greșeli.
De ce dobânzile în valută par mai atractive
Să fim sinceri: atracția pentru creditele în valută nu vine din neant. Există motive reale pentru care oamenii sunt tentați să se împrumute în euro sau în alte monede străine.
Primul și cel mai evident motiv e dobânda. În general, dobânzile pentru creditele în euro sunt mai mici decât cele pentru creditele în lei. Diferența poate fi de 1-2 puncte procentuale, ceea ce, pe un credit ipotecar de sute de mii de euro și zeci de ani, înseamnă sume semnificative.
Al doilea motiv ține de percepția stabilității. Euro e văzut ca o monedă mai stabilă decât leul. Iar asta e parțial adevărat, cel puțin în comparație cu unele monede emergente. Dar stabilitatea e relativă și depinde de foarte mulți factori pe care nimeni nu îi poate prezice cu certitudine.
Al treilea motiv, mai subtil, e legat de psihologie. Când vezi că rata în euro e mai mică decât cea în lei, creierul tău face automat asocierea „mai ieftin înseamnă mai bine”. Dar calculul ăsta ignoră complet riscul valutar. E ca și cum ai compara prețul unui bilet de avion fără să te uiți la taxele de bagaj, de loc și de tot ce mai adaugă companiile low-cost.
Iluzia economiei
Hai să facem un calcul simplu. Să zicem că vrei un credit ipotecar de 100.000 de euro pe 25 de ani. În lei, la o dobândă de 7%, rata lunară ar fi undeva la aproximativ 3.000 de lei. În euro, la o dobândă de 5%, rata ar fi în jur de 585 de euro, adică aproximativ 2.900 de lei la cursul actual.
Diferența de 100 de lei pe lună pare un argument solid pentru creditul în euro, nu? Dar acum gândește-te ce se întâmplă dacă leul se depreciază cu 10% față de euro în următorii ani. Rata ta în lei devine 3.190 de lei, deja mai mare decât opțiunea în lei cu dobândă mai mare.
Iar dacă deprecierea e de 20% sau 30%? Numerele devin înfricoșătoare rapid. Și nu vorbim de scenarii apocaliptice. În ultimii 20 de ani, leul s-a depreciat constant față de euro, de la un curs de aproximativ 3,5 lei în 2004 la peste 4,9 lei în 2024. Asta reprezintă o depreciere de aproape 40%.
Cine ar trebui să se împrumute în valută și cine nu
Există situații în care un credit în valută poate avea sens. Nu vreau să fiu categoric și să spun că întotdeauna e o idee proastă. Dar condițiile în care e o decizie înțeleaptă sunt destul de specifice.
Prima și cea mai importantă condiție: dacă ai veniturile în aceeași valută cu creditul. Dacă lucrezi pentru o companie care te plătește în euro, sau dacă ești freelancer cu clienți din zona euro, atunci un credit în euro are sens. Riscul valutar dispare aproape complet pentru că încasările și plățile tale sunt în aceeași monedă.
A doua condiție: dacă ai economii semnificative în valuta respectivă și poți acoperi fluctuațiile. Adică, dacă cursul crește brusc, ai de unde să compensezi diferența fără să îți afecteze dramatic nivelul de trai.
A treia condiție, mai rară: dacă ai motive foarte solide să crezi că valuta în care te împrumuți se va deprecia față de leu. Dar asta e aproape imposibil de prezis pe termen lung și, sincer, dacă ai fi atât de bun la prezis cursuri valutare, probabil nu ai avea nevoie de credit.
Situații în care creditul în lei e mai înțelept
Pentru majoritatea românilor care au salariul în lei, creditul în lei e opțiunea mai sigură. Da, dobânda poate fi mai mare. Da, rata lunară poate părea mai împovărătoare la început. Dar ai certitudinea că suma pe care o plătești nu se va modifica din cauza unor factori complet în afara controlului tău.
E ca diferența dintre o chirie fixă și una indexată la inflație. Prima îți dă predictibilitate, a doua te ține în incertitudine. Iar când vorbim de un credit ipotecar pe 25-30 de ani, predictibilitatea valorează foarte mult. Îți permite să îți planifici viața, să știi ce îți permiți și ce nu, să dormi liniștit noaptea.
Mai e un aspect pe care mulți îl ignoră: stresul psihologic. Să verifici cursul valutar în fiecare dimineață cu strângere de inimă, să te temi de știrile economice, să calculezi constant cât de mult ți-ar crește rata dacă… e epuizant. Și pe termen lung, stresul ăsta are un cost real, chiar dacă nu apare în niciun tabel financiar.
Rolul Băncii Centrale și politica monetară
Ca să înțelegi riscul valutar, trebuie să înțelegi și ce face BNR (Banca Națională a României) și de ce. Banca centrală are mai multe obiective, dar principalul e menținerea stabilității prețurilor, adică controlul inflației.
Pentru a face asta, BNR folosește mai multe instrumente, iar unul dintre ele e cursul de schimb. Un leu mai slab face importurile mai scumpe (deci crește inflația) dar ajută exporturile. Un leu mai puternic face importurile mai ieftine dar poate afecta competitivitatea exportatorilor.
BNR a avut istoric o politică de depreciere controlată a leului față de euro. Nu brusc, nu dramatic, dar constant. Asta înseamnă că, pe termen lung, e rezonabil să te aștepți ca leul să continue să piardă teren față de euro, chiar dacă ritmul poate varia.
Ce înseamnă asta pentru tine, ca potențial debitor? Că un credit în euro va deveni probabil mai scump în termeni de lei pe parcursul anilor. Nu e o certitudine, dar e o tendință pe care datele din trecut o confirmă.
Scenarii economice și impactul lor
Să ne jucăm puțin cu scenariile. Ce s-ar întâmpla cu un credit în euro în diferite situații economice?
Scenariul optimist: România adoptă euro în următorii 10 ani. Cursul se fixează, riscul valutar dispare. Pentru cei cu credite în euro, asta ar fi ideal. Dar adoptarea euro necesită îndeplinirea unor criterii stricte și, sincer, nu pare iminentă.
Scenariul neutru: lucrurile continuă ca până acum, cu o depreciere graduală a leului de 1-2% pe an. Creditele în euro devin treptat mai costisitoare, dar într-un ritm gestionabil pentru majoritatea debitorilor.
Scenariul pesimist: o criză economică majoră, pierderea încrederii în economiile emergente, ieșiri masive de capital. Leul se depreciază brusc cu 20-30%. Creditele în euro devin copleșitoare pentru mulți debitori. Nu e un scenariu probabil, dar nici imposibil. S-a mai întâmplat.
Cum îți evaluezi propria toleranță la risc
Înainte să te decizi asupra monedei creditului, trebuie să fii sincer cu tine însuți despre cât risc poți suporta. Nu doar financiar, ci și emoțional.
Întreabă-te: ce s-ar întâmpla dacă rata mea ar crește cu 30% luna viitoare? Aș putea să o plătesc? Ar trebui să renunț la alte lucruri importante? M-ar afecta relația cu familia? Mi-ar afecta sănătatea mintală?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări te îngrijorează, atunci probabil nu ești pregătit să îți asumi riscul valutar. Și asta e perfect în regulă. Nu e nicio rușine să alegi varianta mai sigură, chiar dacă pare mai scumpă la prima vedere.
Mai gândește-te și la orizontul de timp. Un credit pe 5 ani are un risc valutar mult mai mic decât unul pe 30 de ani. Pe termen scurt, fluctuațiile tind să se echilibreze. Pe termen lung, tendințele structurale se acumulează.
Strategii de protecție împotriva riscului valutar
Dacă totuși te decizi să iei un credit în valută, sau dacă deja ai unul, există câteva strategii prin care poți reduce riscul.
Prima și cea mai simplă: constituie-ți o rezervă în valuta creditului. Dacă ai un credit în euro, încearcă să ai și niște economii în euro. Astfel, dacă cursul crește brusc, poți folosi economiile pentru a acoperi diferența pentru o perioadă.
A doua strategie: rambursarea anticipată când cursul e favorabil. Dacă leul se apreciază temporar față de euro, profită de moment pentru a rambursa cât mai mult din credit. Reduci astfel expunerea pe termen lung.
A treia strategie, mai sofisticată: instrumente de hedging. Băncile oferă produse care îți permit să îți fixezi cursul valutar pentru o anumită perioadă. Dar acestea vin cu costuri și nu sunt potrivite pentru toată lumea.
A patra și poate cea mai importantă: conversia creditului în lei. Multe bănci permit conversia unui credit din valută în lei. Da, dobânda va fi mai mare, dar elimini complet riscul valutar. Merită să faci calculele și să vezi dacă are sens în situația ta.
Ce să întrebi banca înainte să semnezi
Când discuți cu un consilier bancar despre un credit, sunt câteva întrebări esențiale legate de riscul valutar pe care ar trebui să le pui.
Întreabă cum ar arăta rata ta dacă cursul ar crește cu 10%, 20% sau 30%. Cere să îți facă simulări concrete. Un consilier bun ar trebui să fie dispus să îți arate aceste scenarii fără să te preseze.
Întreabă dacă există posibilitatea de a converti creditul în lei ulterior și în ce condiții. Unele bănci permit asta gratuit, altele percep comisioane, iar altele nu oferă deloc opțiunea.
Întreabă dacă banca oferă produse de hedging și cât costă acestea. Chiar dacă nu le vei folosi imediat, e bine să știi că opțiunea există.
Întreabă care e politica băncii în caz de criză valutară. Au existat situații în care unele bănci au oferit facilități clienților afectați de fluctuații majore. Altele nu. E bine să știi dinainte cu cine ai de-a face.
Perspectiva brokerilor de credite
O resursă adesea subutilizată sunt brokerii de credite. Aceștia lucrează cu mai multe bănci și pot oferi o perspectivă mai largă asupra opțiunilor disponibile.
Un broker experimentat, precum HCI Credite, poate să îți prezinte comparativ ofertele în lei și în euro de la diferite instituții financiare, să îți explice avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni și să te ajute să iei o decizie informată, adaptată situației tale specifice.
Avantajul de a lucra cu un broker e că acesta nu reprezintă interesele unei singure bănci. Teoretic, ar trebui să îți recomande cea mai bună opțiune pentru tine, nu cea care îi aduce lui cel mai mare comision. Desigur, și aici e important să alegi un broker de încredere, cu experiență și recenzii bune.
Experiențe din alte țări
România nu e singura țară care a trecut prin drama creditelor în valută. Ungaria, Polonia și Croația au avut probleme similare cu creditele în franci elvețieni sau euro.
Ungaria a fost poate cel mai afectată. La un moment dat, peste 60% din creditele ipotecare erau în valută străină. Când criza a lovit, guvernul a intervenit cu o lege care a permis conversia forțată a creditelor în forinți, la un curs fix. Băncile au pierdut bani, dar debitorii au fost protejați.
Polonia a avut o abordare diferită. A permis renegocieri individuale între bănci și clienți, cu unele facilități fiscale pentru cele două părți. Procesul a fost mai lent și mai puțin uniform.
Ce putem învăța din aceste exemple? Că riscul valutar e o problemă sistemică, nu individuală. Când prea mulți oameni se împrumută în valută, întreaga economie devine vulnerabilă. Iar soluțiile vin de obicei cu costuri pentru toată lumea.
Aspecte psihologice ale deciziei financiare
Deciziile financiare nu sunt niciodată pur raționale. Intervine psihologia, emoțiile, presiunea socială. Și asta se vede foarte clar în alegerile legate de credite.
Un fenomen foarte răspândit e cel numit „optimism bias” sau părtinirea optimistă. Tindem să credem că lucrurile rele li se întâmplă altora, nu nouă. Cursul va crește pentru alții, nu pentru mine. Criza va afecta pe alții, nu pe mine. E o iluzie periculoasă.
Alt fenomen e „present bias” sau preferința pentru prezent. O rată mai mică acum pare mai valoroasă decât siguranța pe termen lung. Creierul nostru e programat să prefere recompensele imediate, chiar dacă rațional știm că nu e în interesul nostru.
Mai e și presiunea socială. Dacă prietenii și colegii au luat credite în euro și pare că le merge bine, e tentant să faci la fel. Nimeni nu vrea să pară prea precaut sau fricos. Dar prudența financiară nu e niciodată un lucru de care să te rușinezi.
Impactul asupra planificării pe termen lung
Un credit ipotecar nu e doar despre luna viitoare sau anul viitor. E o obligație care te va însoți 20, 25, poate 30 de ani. În tot acest timp, multe se pot schimba în viața ta.
Poate vei schimba jobul. Poate vei avea copii. Poate vei trece prin perioade de boală sau șomaj. Poate vei vrea să te muți în altă țară. Toate aceste schimbări interacționează cu riscul valutar în moduri pe care e greu să le anticipezi.
Un credit în valută adaugă un strat suplimentar de complexitate. Dacă pierzi jobul și trebuie să accepți unul mai prost plătit, o creștere simultană a cursului poate transforma o situație dificilă într-una imposibilă.
De aceea, când te gândești la moneda creditului, gândește-te nu doar la situația ta actuală, ci și la ce ar putea fi în viitor. Alege varianta care îți oferă cea mai mare flexibilitate și siguranță pe termen lung.
Mitul stabilității euro
Mulți oameni aleg creditul în euro pentru că percep euro ca o monedă „stabilă” și „sigură”. Dar ce înseamnă de fapt stabilitatea unei monede?
Euro e relativ stabil față de alte monede majore precum dolarul american sau lira sterlină. Dar pentru tine, ca debitor român, ce contează e stabilitatea euro față de leu. Și aici, lucrurile stau diferit.
Raportul leu/euro a fost orice, doar stabil nu. A avut perioade de volatilitate ridicată, tendințe clare de depreciere a leului și momente de incertitudine majoră. Faptul că euro e „stabil” la nivel global nu te protejează de fluctuațiile față de moneda în care îți primești salariul.
Ba mai mult, stabilitatea euro depinde de sănătatea economiei europene. Criza datoriilor suverane din 2010-2012 a arătat că nici euro nu e imun la turbulențe. Iar viitorul poate aduce noi provocări pe care nimeni nu le poate anticipa cu precizie.
Când merită să riști
După toate aceste avertismente, s-ar putea să crezi că niciodată nu merită să iei un credit în valută. Dar nu asta e mesajul pe care vreau să îl transmit.
Riscul valutar e real, dar e un risc ca oricare altul. Poate fi gestionat, poate fi asumat conștient, poate chiar să merite în anumite situații. Ideea e să îl înțelegi și să iei o decizie informată, nu una bazată pe iluzii sau pe ce ți-a spus un prieten.
Dacă ai venituri parțiale în euro, dacă ai economii substanțiale, dacă ești dispus să monitorizezi activ piața valutară și să reacționezi când e nevoie, un credit în euro poate fi o opțiune viabilă. Dar intră în asta cu ochii deschiși.
Și mai ales, nu te lăsa orbit de diferența de dobândă. Calculează costul total, inclusiv scenariile pesimiste. Dacă, chiar și în cel mai rău caz, îți permiți să faci față, atunci poate merită riscul. Dacă nu, mai bine joci sigur.
Gânduri finale despre echilibrul dintre risc și recompensă
Am tot scris despre riscuri și pericole, dar vreau să închei cu o perspectivă mai echilibrată. Viața e plină de riscuri și nu poți evita pe toate. Un credit, indiferent de monedă, e un angajament serios care vine cu incertitudini.
Ce poți face e să îți asumi riscuri calculate, nu nechibzuite. Să înțelegi la ce te expui și să ai un plan pentru când lucrurile nu merg cum ai sperat. Să nu pui toate ouăle într-un coș și să păstrezi întotdeauna o marjă de siguranță.
Moneda creditului contează. Contează mult. Dar nu e singurul lucru care contează. La fel de importante sunt venitul tău, stabilitatea lui, cheltuielile, economiile, obiectivele de viață. Toate trebuie luate în considerare împreună.
Ia-ți timp să te informezi, să compari, să întrebi. Nu te grăbi să semnezi nimic până nu ești sigur că înțelegi toate implicațiile. Și nu te lăsa presat de nimeni, nici de bănci, nici de agenți imobiliari, nici de familie sau prieteni.
La final, cea mai bună decizie e cea care îți permite să dormi liniștit noaptea. Dacă un credit în euro te-ar ține treaz de griji, atunci nu merită, oricât de atractivă ar părea dobânda. Dacă, în schimb, îți poți asuma riscul cu seninătate, atunci fă-o. Dar fă-o știind exact în ce te bagi.
Aceasta e, poate, cea mai importantă lecție despre riscul valutar: nu e vorba doar de numere și procente, ci de liniștea ta sufletească și de calitatea vieții tale pe termen lung. Alege în consecință.
