Donald Trump a reușit, în cele din urmă, să obțină ceea ce a declarat că își dorește în Groenlanda: o expansiune a prezenței militare americane, posibilitatea de a construi noi baze și asigurări împotriva influenței Rusiei și Chinei. Totuși, Groenlanda nu va fi cedată Statelor Unite.
Conform lui Isaac Stanley-Becker în The Atlantic, aceasta este o soluție care reflectă ceea ce liderii danezi și groenlandezi au afirmat de la început că poate fi negociat: un acces mai mare pentru armata americană și o colaborare mai strânsă pentru securitatea Arcticii, fără a anexa teritorii și fără a destabiliza NATO.
Acordul, pe care Trump l-a descris drept „un triumf”, satisface în mare măsură toate părțile implicate, însă a fost rezultatul unor luni de amenințări care au afectat încrederea aliaților în Washington.
SUA pot construi noi baze și folosi spațiul aerian
Printre altele, Statele Unite vor avea posibilitatea de a construi baze suplimentare și de a utiliza spațiul aerian al Groenlandei. Acordul reafirmă, de asemenea, dreptul populației groenlandeze de a-și decide viitorul. Se așteaptă ca acesta să interzică stabilirea unor baze ale statelor din afara NATO și să includă mecanisme pentru a bloca investițiile sensibile din partea Rusiei și Chinei.
Trump a declarat că Washingtonul va avea „pentru totdeauna” capacitatea de a întreprinde acțiuni necesare pentru securitatea Groenlandei și a Statelor Unite, anunțând începerea unui proces de dezvoltare a unei prezențe militare americane semnificative pe insulă.
Secretarul de Stat Marco Rubio a caracterizat acordul ca fiind o soluție completă la preocupările legate de securitate ale Statelor Unite.
Dar mare parte din acces existau deja
Paradoxul apare, conform The Atlantic, deoarece un acord semnat între SUA și Danemarca în 1951 oferea deja Washingtonului o libertate extinsă pentru desfășurarea de operațiuni militare în Groenlanda.
În prezent, Statele Unite dețin baza spațială Pituffik, situată în nord-vestul insulei. În timpul Războiului Rece, au avut mii de militari desfășurați în diverse baze și instalații radar, însă după sfârșitul acestuia, prezența americană a fost diminuată.
O preocupare actuală a Washingtonului, explicată de surse citate de The Atlantic, se referea la ce s-ar putea întâmpla în cazul în care Groenlanda și-ar declara independența și ar limita ulterior accesul militar american.
Acordul nou creat abordează această problemă prin implicarea directă a Groenlandei și printr-un angajament trilateral mai stabil.
De la amenințarea cu forța la o soluție negociată
Problema este modul în care s-a ajuns aici. Trump a susținut în mod repetat că SUA au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională, iar la începutul anului a lăsat să se înțeleagă că nu excludea utilizarea forței pentru a o obține.
Situația a fost atât de gravă încât armata daneză a transportat rezerve de sânge și explozibili în Groenlanda ca măsură de precauție în cazul unui atac american. Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că, în cazul în care un membru NATO ar ataca un alt membru al alianței, „totul se termină” pentru NATO.
La Davos, în ianuarie, Trump a abandonat perspectiva unei confruntări și a anunțat existența unui cadru pentru un viitor acord. Cu toate acestea, în lunile următoare, a revenit periodic la ideea că Groenlanda ar trebui să fie controlată de SUA.
În același timp, negociatorii americani, danezi și groenlandezi discutau soluțiile care sunt acum incluse în acord: întărirea securității americane în Arctica și limitarea influenței Rusiei și Chinei.
Groenlanda rămâne a groenlandezilor
Acordul nu prevede cedarea Groenlandei către Statele Unite, dimpotrivă, conform oficialilor americani și europeni, documentul va reafirma dreptul populației Groenlandei de a-și decide viitorul.
Premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a afirmat că acordul „recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională”.
Danemarca susține, de asemenea, că înțelegerea întărește atât NATO, cât și securitatea europeană. Acordul urmează să fie semnat de cele trei părți în cadrul Adunării Generale a ONU, urmând să intre în vigoare după finalizarea procedurilor parlamentare necesare.
Câștigul strategic și pierderea de încredere
Washingtonul pare să fi realizat obiectivele sale în ceea ce privește securitatea: acces militar extins, protecții împotriva Rusiei și Chinei și o relație instituționalizată direct cu Groenlanda. Totuși, The Atlantic subliniază că toate acestea ar fi putut fi negociate fără amenințarea anexării și fără perspectiva, oricât de improbabilă, a unui conflict între aliați NATO.
În timpul crizei, guvernele europene s-au aflat în situația de a încerca să determine dacă amenințările lui Trump erau reale, tactici de negociere sau provocări simple. Reacțiile danelor și groenlandezilor la acord sunt favorabile, dar rezervate, ceea ce indică costul politic al întregului episod. La Nuuk, în noaptea în care Trump a anunțat acordul, interesul și neliniștea erau încă evidente.
Conform The Atlantic, SUA ar fi putut să-și atingă obiectivele de securitate, dar au pierdut încrederea atât a aliaților, cât și a celor de pe teritoriul cărora doresc să își întărească prezența militară.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ce-triumful-lui-trump-din-groenlanda-este-de-fapt-un-fiasco
Sursa foto: Inquam Photos
