Recent, un Eurobarometru a relevat că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale esențiale pentru viitorul Europei. Acest consens rar subliniază importanța majoră a agriculturii în societate. Recunoscând această relevanță, următoarea întrebare se referă la ce schimbări sunt necesare pentru a consolida sectorul și a-l face mai puțin expus la șocuri externe. Este important să analizăm nu doar resursele, ci și dezechilibrele de putere care există în jurul agriculturii: între importanța reală a acestui sector și modul în care este tratat economic, între fermieri și marile corporații cu care aceștia interacționează, precum și între specificitatea fermelor și logica instituțiilor care le sprijină. Deși aceste relații par echilibrate în teorie, rareori reflectă realitatea.
Lentila incompletă – Dincolo de contribuția la PIB
Agricultura este adesea percepută similar altor industrii, concentrându-se pe producție, prețuri, riscuri, finanțare și contribuția la PIB. Totuși, este crucial să o vedem și ca pe un sector social. Contribuția sa la PIB este de aproximativ 5%, dar această cifră nu reflectă întreaga realitate. Aproape 20% din populație are venituri, proprietăți, familii și perspective direct sau indirect legate de agricultură, ceea ce face ca impactul acestui sector asupra societății să fie mult mai semnificativ decât sugerează simpla sa pondere în PIB. Aceasta constituie un prim dezechilibru în politicile agricole.
Dezechilibrul de putere – Egali pe hârtie
Inegalitatea devine evidentă atunci când analizăm raportul de putere dintre fermieri și marile companii cu care aceștia colaborează. Din punct de vedere juridic, un fermier organizat ca PFA sau SRL și o corporație mare sunt entități economice echivalente. Totuși, un fermier cu 5, 10 sau 500 de hectare se află adesea în fața unei organizații ce dispune de departamente juridice, financiare și comerciale, având experți care negociază contracte în fiecare zi. Profesionalismul în agricultură nu implică automat cunoștințe sofisticate în domeniul juridic sau financiar, iar faptul că ambele părți au aceeași formă juridică nu garantează o putere de negociere similară.
De exemplu, un fermier poate semna un contract de vânzare a cerealelor cu o companie multinațională, dar, în cazul unei dispute, se poate confrunta cu un sistem complex de arbitraj internațional, cum ar fi GAFTA, care este specializat în comerțul cu cereale. Aceasta este o arie bine cunoscută pentru corporația mare, dar poate reprezenta un mediu complet diferit pentru fermier. Astfel, ideea că „au fost doi profesioniști care au semnat un contract” reflectă legalitatea, dar nu neapărat dinamica reală dintre părți.
Aceasta nu înseamnă că fermierul ar trebui să fie scutit de responsabilitate. Dimpotrivă, sectorul agricol are nevoie de fermieri care să fie mai bine pregătiți din punct de vedere financiar, juridic și comercial. Este esențial ca aceștia să înțeleagă contractele pe care le semnează, condițiile acceptate și riscurile asumate. Chiar și un fermier extrem de competent nu va avea întotdeauna infrastructura unei mari corporații. Profesionalizarea poate diminua diferențele, dar nu le poate elimina complet.
În fața acestor dezechilibre de putere și cunoștințe, companiile și finanțatorii au o responsabilitate importantă în restabilirea echilibrului. Când dispun de mai multă expertiză și putere juridică, modul în care aleg să utilizeze aceste avantaje este crucial. „Responsabilitatea unei companii mari nu se oprește la semnarea contractului – ea include educație, îndrumare și suport real pentru fermier,” afirmă un expert din domeniu. Totuși, companiile nu pot rezolva singure o problemă structurală.
Profesionalizarea fermierilor reprezintă o parte a soluției, iar responsabilitatea companiilor este alta. Dar sunt suficiente aceste măsuri pentru a transforma orice relație dintre fermier și o mare companie într-o interacțiune echilibrată între doi profesioniști?
Profesionist sau consumator?
Consider că este necesară o redefinire a relației dintre fermieri și corporații, pornind de la întrebarea referitoare la rolurile asumate de fiecare parte. Este fermierul un profesionist sau un consumator final? Răspunsul corect ar fi: ambele. El este profesionist când își cultivă pământul și conduce ferma, dar devine consumator atunci când se află în fața unui contract pe care nu-l poate negocia și ale cărui riscuri nu le poate evalua complet. În acest context, fermierul ar trebui să beneficieze de un cadru de sprijin similar cu cel oferit protecției consumatorilor.
Care este diferența între un consumator casnic care semnează un contract cu un furnizor de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contracte de vânzare a cerealelor cu comercianți internaționali? Ambele categorii sunt vulnerabile în fața aceluiași dezechilibru de informație și putere și nu dispun de cunoștințele necesare pentru a avea o protecție reală.
Starea actuală a pieței evidențiază necesitatea unei reglementări în relația dintre fermieri și companii, care să completeze directivele existente privind practicile din lanțul agroalimentar. Este esențială standardizarea prin contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, cu reguli clare și o transparență sporită. Merită discutată chiar și ideea unui mecanism de protecție, inspirat de logica protecției consumatorului, precum și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate la capacitățile fiecărei părți, recunoscând că fermierii și corporațiile nu au resurse sau expertiză egale.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea pe care ar trebui să o purtăm între fermieri, companii, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile competente. Când diferența de putere nu poate fi corectată doar prin educație și bune practici, este necesar un cadru care să recunoască aceste discrepanțe și să limiteze impactul lor.
Deși nu vom elimina toate dezechilibrele, este important să nu le mai considerăm normale doar pentru că „a fost semnat contractul”. Având în vedere impactul economic și social semnificativ al acestui sector, reechilibrarea relațiilor trebuie să devină o prioritate în politica publică, nu doar o observație.
Sursa articol: https://hotnews.ro/profesionist-sau-consumator-cum-redefinim-relatia-dintre-fermieri-si-marile-corporatii-2363489
Sursa foto: Inquam Photos
